Alex POPA

Afirmatia, parafrazata pentru a se asemana un pic cu o vorba din batrani ii apartine, sefului statului, domnia Sa, Traian Basescu. Potrivit unui articol aparut pe site-ul antena3.ro, Traian Basescu a fost surprins de jurnalisti cand ii marturisea lui Gabriel Liiceanu, nume de referinta pentru elita intelectuala romaneasca, ca a dorit sa afirme in cadrul unei conferinte de presa ca scoala romaneasca scoate tampiti, insa a ezitat si a spus doar ca scoala scoate filosofi.

Potrivit sursei citate, observaţia preşedintelui Băsescu, cum că şcoala românească pregăteşte prea mulţi filosofi şi avocaţi şi prea puţini chelneri şi tinichigii, a fost taxată de Gabriel Liiceanu, nume de referinţă pentru elita intelectuală românească. Cei doi s-au întâlnit miercuri, la Târgul de carte Bookfest.
Şeful statului şi-a explicat, jenat, declaraţia dată la şedinţa de guvern de duminică: "Ce să fac, încerc şi eu să aleg între un tinichigiu şi un filozof". Preşedintele i-a explicat apoi ce a dorit, de fapt, să spună. "Mă, acum şi eu am greşit. Pentru că am vrut să spun: şcoala, şcoala românească scoate tâmpiţi. Şi până în ultima clipă am zis să nu spun această vorbă. Şi mi-a ieşit o prostie ce voiam să spun. Ea, pe fond, era clară", i-a şoptit Băsescu lui Liiceanu.
Ii multumesc domnului Traian Basescu ca, in sfarsit am realizat menirea pe care o am in viata, aceea de a fi tampit. Ii multumesc pentru ca mi-a deschis ochii, sufletul si inima, pentru ca am fost patruns de spiritul sau iluminist, umanist, marinaresc, alcoolic si am inteles pana la urma ca nu a avut nici un rost sa termin doua facultati, si sa mai doresc acum sa-mi finalizez si masterul. Ii multumesc presedintelui tarii pentru ca mi-a deschis apetitul pentru a sti cat mai putin, pentru a fi un ignorant, pentru a nu mai dori sa ma avant pe calea cunoasterii. Ii multumesc lui Traian Basescu pentru ca vrea ca eu sa fiu un tinichigiu, sau un ospatar.
Pai, pana la urma un individ mai putin scolit reprezinta o persoana usor influentabila, nu?! Desigur, ma pot insela, pentru ca nu am incercat niciodata sa-i manipulez pe cei cu studii mai putine, doar am citit despre aceasta ipoteza. Iar pentru obtinerea puterii intr-un stat e nevoie de o mare manipulare, a maselor.
Ii multumesc domnului presedinte al Romaniei, patria mea, Traian Basescu. Ii promit ca ii voi acorda tot sprijinul meu si de acum inainte, pentru ca domnia sa nu-mi vrea decat binele.
Sa traiti bine, tampitilor!
Pentru stirea video, da click aici.

Ma trezesc devreme. Trebuie sa ajung la un anumit cabinet pentru o banala adeverinta. Imi fac un dus rapid, sar peste micul dejun, din cauza ca mi-ar fi mancat din timpul acordat misiunii pe care trebuie s-o indeplinesc destul de repede, pentru ca trebuie sa ajung si la radio. Am la dispozitie o ora. Desigur, daca autobuzul ajunge la timp, in statie. Incerc sa modific un pic fluxul continuu spatiu - timp si ma opresc la magazinul de la coltul blocului sa-mi iau un croissant. Pai daca tot am neglijat micul dejun, macar sa am parte de o gustare, dupa ce voi iesi victorios, avand in mana adeverinta respectiva. Ajung in statie. Minune: autobuzul aproape gol. Minunea tine doar pana la statia urmatoare, insa se mentine sub forma geamurilor deschise ale masinii, care rapesc din dulcele miros al transpiratiei matinale emanata de anumiti calatori.

Ajung in sfarsit la cabinetul respectiv. Am intarziat cu 7 minute, fata de timpul prestabilit atunci cand ma aflam sub dus. Nu-i nimic, mai am 53 de minute la dispozitie pana ce trebuie sa incep emisiunea. Doar sunt roman, nu neamt si de aceea, nu ma enervez de fiecare data cand minutele se joaca cu rabdarea mea. Minunile par ca se tin dupa mine in aceasta dimineata. Nu sunt chiar atat de multe persoane care asteapta sa intre la acel cabinet. Coada avanseaza destul de repede. Insa minunea inceteaza, pentru ca minutele incep sa fuga ca niste magarite aflate in perioada de imperechere. Si timpul poate fi un magar uneori. A trecut deja mai bine de jumatate de ora.

Intru in sfarsit intr-o camera luminata. Si chipurile persoanelor din acel cabinet sunt destul de luminoase. Probabil datorita neoanelor, care reusesc sa ascunda o scarba de nedescris. Macar daca nu s-ar plati serviciile solicitate, as intelege. Cer respeciva adeverinta si mi se cere copia unui act, pe care l-am obtinut ieri, respectand acelasi scenariu sumbru de birocratie mioritica, hartie pe care nu am mai luat-o si azi cu mine, pentru ca am considerat ca nu imi va fi de folos la respectivul cabinet. Se pare ca m-am inselat. Mi se spune raspicat ca fara copia actului respectiv, nu mi se poate elibera adeverinta. Ma simt ca in fata unui pluton de executie. Ciudat, n-am fost niciodata in fata unui astfel de pluton si n-am de unde sa cunosc sentimentul, insa asa ma simt.

Parasesc cat de repede pot cabinetul respectiv, fara sa ma uit inapoi de frica sa nu ma transform intr-un munte de sare, asa cum s-a intamplat cu sotia lui Lot, cand a parasit Sodoma. Greata habitantilor acelei incaperi ma insoteste. Mi se face si mie scarba de faptul ca am nevoie de o banala adeverinta, pentru care mai si platesc, desi statul imi ia din indemnizatie in fiecare luna, pentru servicii pe care nu le folosesc. Si acum, cand chiar am nevoie de respectivele servicii, nu se poate, pentru ca nu am fost informat ca trebuie sa car dupa mine o copie a actului obtinut ieri. Poate e vina mea... ca cel care mi-a dat actul cu o zi in urma nu mi-a zis sa-l tin lipit de frunte, pentru ca imi va mai trebui si azi, ca pe usa cabinetului nu scrie ca ai nevoie de copia actului respectiv daca vrei sa soliciti o adeverinta, ca nimeni nu-ti spune ce trebuie facut, ci afli pe ultima suta de metri, sau in cel mai rau caz, atunci cand nu mai poti face nimic.

Minunile totusi continua, chiar daca s-au oprit pentru cateva minute. Mai am o sansa dupa-amiaza, daca reusesc sa ajung pana acasa, si pe urma din nou la respectivul cabinet, aflat la o distanta de aproximativ 30 de minute de unde stau. Si asta in decurs de aproximativ 100 de minute. Dupa-amiaza trebuie sa fiu neamt, ca daca sunt roman nu ajung la nici un rezultat. Si totusi, sa ma clamez, ma gandesc ca daca totul ar fi simplu, poate ca viata ar fi plictisitoare. Mai bine ca se mai intampla si lucruri complexe, ce tin de domeniul stupiditatii, pentru ca astfel simti ca traiesti.

Am ajuns la timp la radio. Stau si ma intreb, de ce totusi in tarile ceva mai civilizate se pot obtine actele cu usurinta, esti infromat despre fiecare lucru la orice pas, si totul pare mai simplu?! Pnetru ca in tarile civilizate, traiesc oameni civilizati. Poate ca asta e raspunsul cel mai simplu. Pe de alta parte, raspunsul complicat face referire tot la scarba si greata prezenta pe chipurile celor care se ascund in anumite cabinete. Noroc de lumina neoanelor... ca ii face mai luminosi si mai umani. Dar nu si civilizati...

Am fost aseara la UP, ultima pelicula realizata de cei de la Pixar, si prima care a beneficiat din partea producatorilor de tehnologia 3D. Filmul a deschis oficial Festivalul de Film de la Cannes din acest an, si este inspirat de cuvintele lui Walt Disney: Pentru fiecare hohot de ras, trebuie sa existe si cate o lacrima. Pelicula prezinta o poveste nostima, fantastica si nu in ultimul rand emotionanta, cele trei atribute contopindu-se de minune, reusind sa transpuna spectatorul in actiunea personajelor. Sinopsis-ul filmului este urmatorul: hartuit de constructorii care-i inconjoara casa cu zgarie-nori, Carl, un septuagenar, isi ia zborul cu tot cu casa, sustinut in aer de o multime de baloane multicolore. Planul batranului, care vrea sa-si tina o promisiune facuta sotiei lui decedate, aceea de a explora lumea intreaga, are un singur dezavantaj: în momentul decolarii, pe prispa casei lui se afla si un entuziast pusti de opt ani. Carl Fredericksen si Russel(pustiul cercetas) ajung intr-o lume diparuta, acolo unde realizeaza ca au de salvat o pasare rara din mana exploratorului Charles Muntz si a armatei sale de caini vorbitori si vorbareti!

Potrivit unui articol prezentat pe site-ul hotnews.ro, Up gonfleaza morala scurtmetrajului, fara a descoperi noutati in materie de invataminte transmise de filmele de animatie. Eroii lui inteleg de-a lungul unor evenimente extraordinare ca prietenia si caldura umana sunt mai importante decat aventura pura, si ca prezentul conteaza mai mult decat trecutul, oricat de frumos ar fi fost acesta. In alta ordine de idei, filmul te va captiva inca de la primele scene. Te vei indragosti imediat de personaje, vei trai alaturi de ele o aventura unica, care iti va aduce aminte de copilarie si de toate visurile pe care le aveai atunci. Up este un must-seen la care trebuie in primul rand sa-ti deschizi inima, dar si ochii de copil, pe care inca ii mai avem in sufletul nostru.
Trebuie sa vezi acest film! Voi incheia, parafrazand o replica a lui Russel: lucrurile mici sunt cele mai importante. Nu fac referire acum la replicile personajelor, sau la actiunea filmului. Ci la lucrurile marunte din viata noastra, afirmand ca lucrurile mai putin importante construiesc faptele marete. De multe ori ne dorim sa traim aventura vietii, fara sa ne dam seama ca deja suntem aventurieri in propria noastra viata. Si daca avem si un co-echipier pe masura, atunci aventura e gata sa inceapa! Nimic nu ne mai opreste sa ne inaltam visurile, care pot fi realizate doar cu ajutorul co-echipierului!
Si cum nu exista perfectiune, singurele incoveniente legate de acest film sunt ochelarii speciali 3D de la Cinema City, deloc confortabili, dar si replicile dublate in limba romana, fapt ce rapeste oarecum farmecul replicilor originale. Trecand peste aceste impedimente, du-te sa vezi filmul! E genial!!!

Clasamentul dedicat oficial tuturor celor care muncesc, cu piese menite sa-i energizeze a ajuns la editia cu numarul 6. Astfel, piesele alese si votate de tine au evoluat astazi in felul urmator:

Pe bune ca vremea asta nu te indeamna decat sa ai o atitudine din aia relaxata... sa fii visator si sa fii nepasator fata de ceea ce se intampla in jurul tau. Sau pur si simplu sa vrei sa imbratisezi sfarsitul de saptamana, sa strigi cat te tin plamanii ca e week-end si ca nu mai ai nimic de facut. Sa vrei sa poti zbura peste traficul specific unei zile de vineri, sa nu-i mai bagi in seama pe pietonii care se opresc deodata si intri in ei. Sa te uiti la un film bun, sa mananci cirese si nu popcorn, sa arunci cu avioane de hartie din balcon, fara sa-ti pese ca poti lua amenda pentru ca zbori cu viteza gandului. Sa vrei sa stai o zi intreaga in bratele persoanei iubite, sa simti cum dragostea inunda neincetat fiecare particica a trupului tau, sa te deconectezi de la iluzia patetica a realitatii. Sa vrei sa fii pe o plaja si sa simti briza marii pe parcursul unei zile intregi...
Buna dimineata! Hai sa ne trezim sa putem visa. Doar e week-end! Piesa urmatoare s-ar putea sa ne ajute sa facem lucrul acesta. Reverie placuta;)
Noisettes - Never Forget You

Suntem un popor caruia ii place sa-si deplanga soarta si greutatile la orice ora din zi, si din noapte. Nu cred ca exista roman care sa nu se fi plans macar o singura data, de azi dimineata si pana acum. Chiar si eu m-am plans ca mi-e foarte somn si cald.

Am inceput sa fiu obsedat in ultima vreme de o piesa, care mi se pare geniala. Poate si datorita versurilor, dar si a ritmului destul destul de relaxant. Piesa se numeste Lucky si este interpretata de Jason Mraz, in colaborare cu Colbie Caillat. Pe Jason Mraz il stii datorita unei alte piese, la fel de frumoasa si romantica - I'm yours. Single-ul Lucky a fost lansat in ianuarie 2009, abia in ultima vreme a inceput sa fie difuzat in heavy-rotation la diferite posturi de radio, cat si de televiziune, iar albumul, de pe care face parte colaborarea cu originara din Malibu(S.U.A.) Colbie Caillat se numeste We sing. We dance. We steal thing.
Jason Mraz si Colbie Caillat impartasesc o poveste de dragoste perfecta prin versurile piesei. Este vorba de sentimentul unic pe care il poate avea un individ atunci cand persoana pe care o iubeste se dovedeste a fi prietenul sau cel mai bun. Sincer sa fiu, nu cred ca exista o mai mare binecuvantare in dragoste, decat atunci cand simti ca persoana de langa tine iti este cel mai bun prieten. In acel moment simti ca iubesti cu adevarat, ca esti iubit neconditionat, ca nu esti singur. Iar doua persoane nu trebuie sa fie doar simpli iubiti, indragostiti, amanti si atat. Acestea trebuie sa fie si cei mai buni prieteni, pentru ca astfel pot trece peste absolut orice impediment al vietii. Pentru ca astfel se cladeste dragostea, pe fundamentul prieteniei absolute si neconditionate. Nu poti sa fii cu cineva, doar pentru simplul motiv ca vrei sa fii cu acel cineva, sau ca asa e la moda. Trebuie sa existe acea rezonanta data de sentimentul suprem al prieteniei. Prietenia adevarata.
Ii las pe Jason si pe Colbie sa te convinga ce inseamna dragostea suprema. Sper sa-ti placa piesa, dar si mesajul pe care il transmite. Asa ca fii atent la versuri. Si... iubeste!
Jason Mraz feat. Colbie Caillat - Lucky

Desi mi-am propus sa ma duc. Insa mi-am dat seama ca nu am cu cine sa votez. Chiar daca am fost bombardat zilnic cu informatii despre alegerile europarlamentare, nu am reusit sa asimilez nici un mesaj electoral. Si nu ca n-as fi vrut, ci din cauza ca nici unul dintre mesajele lansate de catre candidati nu a avut impactul scontat. Sa fiu sincer, n-am inteles nimic din oferta electorala a partidelor, sau a candidatilor independenti. Si nu cred ca sunt singurul in aceasta postura. Absenteismul la algerile de ieri isi spun cuvantul. De exemplu, judetul Iasi se claseaza pe locul 39 pe tara, in ceea ce priveste prezenta la vot.
Nu am votat, asa ca nu imi pot permite sa-i critic pe cei care au castigat. Nici sa-i laud, pentru ca nu cred ca as avea vreun cuvant de lauda la adresa cuiva. Si nu, nu ma cred superior celor care au candidat, chiar ma bucur pentru ca unul dintre ei va intra in Parlamentul European. Da, atat, doar pentru unul ma bucur, pentru ca il cunosc inca de pe vremea cand eram reporter si cred ca este un om capabil, si nu in ultimul rand un bun reprezentant pentru tineri. Nu iti spun cine este pentru ca e doar opinia mea, sunt doar impresiile mele, mereu am sustinut ca fiecare este liber sa aleaga si sa gandeasca cum doreste. Pe de alta parte as fi putut merge la vot doar pentru acea persoana, in cazul in care era vorba despre un sistem de vot uninominal. Insa pe aceeasi lista se regaseau sidinozauri care, oricum au prins ciolanul cel mare. Si... oricum au iesit pe primul loc.
Totusi un alt lucru ma frapeaza. Faptul ca a existat un foarte mare absenteism la aceste alegeri, iar formatiunilor politice nici ca le pasa de acest aspect. Campania pentru prezidentiale primeaza, astfel ca liderii partidelor au inceput sa arunce cu norori unii in altii, sa se acuze de diverse fraude, reale, sau inchipuite, si sa ne serveasca aceeasi mancarica de ciuperci, de parca cetatenii Romaniei ar vietui doar pe baza de vorbe aruncate in vant. Romanii nu au stiut ce trebuie sa voteze. Chiar daca a existat o informare cu privire la rolul alegerilor europarlamentare, aceasta a fost minima. Pe de alta parte, campania electorala a fost una destul de plicticoasa(sa-l citez pe Robert Turcescu) si nu a fost prezentat un program real de catre nici o formatiune politica. Am vrut sa merg sa pun stampila pe o lista de oameni competenti si care sa-mi reprezinte interesele in Parlamentul European. Aveam de unde alege, insa mi-am dat seama ca nu am pe cine sa aleg.
Nu am fost la vot. Da, merit sa fie aruncate cu pietre in mine, merit sa mi se reproseze ca nu ma intereseaza soarta tarii in Uniunea Europeana, merit sa fiu rastignit din cauza ca am considerat ca nu exista o lista integrala de oameni capabili, care sa reprezinte Romania si sa influenteze legislatia europeana in favoarea tarii. Dar oare sunt singurul care si-a dat seama ca totusi n-ai cu cine?! Nu cred.
Ma dezgusta faptul ca liderii partidelor nu se intreaba de ce romanii nu au mai venit ca pe vremuri sa voteze. Sunt indignat de faptul ca formatiunile politice nu au stabilite niste criterii de selectie foarte bine puse la punct in ceea ce priveste candidatii pe care ii arunca in circul electoral. Ma dispera faptul ca gruparile politice nu prezinta un program care sa ma convinga sa le dau votul meu. Iar cel mai mult detest faptul ca aceleasi partide politice, cu aceiasi dinozauri din 1990 si pana azi, nu inecarca sa faca o reforma in ceea ce priveste doctrina partidelor, doctrina care ar trebui apropiata de interesele cetatenilor, nu de interesele simpatizantilor si membrilor respectivei fromatiuni politice. Aceste alegeri au reprezentat o deruta totala. Potrivit site-ului evz.ro, numeroase persoane de varsta a treia din satele iesene au ajuns la sectiile de votare crezand ca trebuie sa voteze cu presedintele Basescu sau, dupa caz, Iliescu.
In concluzie, raspunsul la intrebarea pusa de cei cu care m-am intalnit in aceasta dimineata este: Nu. Nu am fost la vot. Si nu, nu ma simt cu constiinta incarcata.

Potrivit site-ului realitatea.net, la aceasta ora(21.57) s-au desemnat oarecum castigatorii. Din tortul de la Parlamentul European se vor infrupta in urmatorii 5 ani PSD+PC, PD-L, PNL, PMR si EBA. Ultimele initiale nu sunt ale unei formatiuni politice, cu doctrina, sau altceva. Deci, conform jurnalistilor de la Realitatea, care citeaza exit-poll-ul INSOMAR: PSD este pe primul loc în cursa pentru Parlamentul European, cu 31% din voturi. Partidul este urmat de PD-L, cu 30,4%, PNL, cu 16,6%, UDMR, cu 9,1%, şi PRM, cu 7,2%, potrivit sondajului INSOMAR, realizat la ieşirea de la urne până la ora 19, la comanda Realitatea TV. Elena Băsescu a obţinut 3,4% din voturile exprimate.
Restul e tacere... pe bune... C.V. Tudor, Gigi Becali si Elena BAsescu...
Avem valori noi, si le vom avea timp de 5 ani... Presupun ca numaratoarea finala a voturilor nu va influenta colosal sondajul prezentat de Realitatea TV.

Prin hotarare guvernamentala, pentru prima data in Romania avem parte de zile libere in prima si a doua zi de Rusalii. Oricum prima zi era libera, deoarece este duminica. Insa a doua chiar e binevenita. Asa ca iti urez sa ai parte de un mini-concediu placut, daca ai de gand sa faci ceva, sau sa te duci pe undeva pana maine seara si iti propun sa asculti o piesa destul de draguta, care merge de minune intr-o zi de duminica dimineata. Piesa este Dream to me, un cover al originalului Dreams, lansat in 1993 de trupa irlandeza The Cranberries, re-editat de britanicii de la Dario G. Piesa a fost lansata in decembrie 2000, iar un an mai tarziu a devenit imnul verii in Germania, fiind difuzata in heavy-rotation la posturile de radio nemtesti.
Mai rar gasesti un cover care sa fie aproape la fel de bun ca originalul si tot rareori se intampla sa ai parte de o zi libera la inceput de saptamana. Totusi, inca ne mai bucuram de week-end. Si de o zi calduroasa, a carei maxima termica va trece de valoarea de 30 de grade celsius in majoritatea regiunilor. Asa ca profita de vreme si de vremuri sa-ti reincarci bateriile, pentru ca vei avea nevoie pentru urmatorea perioada de munca. Pana la concediul de vara nu mai este chiar atat de mult. Insa orice pauza este binevenita, pentru ca pauzele lungi si dese, chiar sunt cheia marilor succese! Sa ai parte de o zi frumoasa si de o pauza pe maine, pe cinste!
Dario G - Dream to me