Alex POPA

N-am mai avut timp sa scriu ceva pe blog. Am un examen destul de greu peste vreo 2 saptamani, asa ca grija blogului am lasat-o pe ultima pozitie in lista de lucruri pe care trebuie sa le fac in timpul zilei. In schimb voi publica un mail, destul de dragut pe care l-am primit despre gripa noua. Textul repsectivului mail face referire la presa de tip OTV care a impanzit toata Romania, spre deliciul credulilor si putin-ganditorilor. Daca tot e la moda ca la noi in oras sa se vorbeasca despre porci, gripa si noile cazuri aparute... Cica ar fi 12 la numar. In orice caz, apropo de gripa noua, sau de oricare alta boala, sfatul meu este sa te linistesti, sa fii realist si sa analizezi de vreo 3 ori fiecare informatie pe care o vei primi despre aceasta maladie. Sa stii ca de multe ori, mai porci sunt cei care fac atat de mult caz pe seama acestei maladii, decat bietii porci care, cica au generat-o. Presa de senzatie e la mare cautare in tara noastra, asa ca trebuie sa fii foarte atent din ce troaca te informezi cu privire la gripa noua.
Textul de mai jos nu imi apartine. Este reprodus din mail-ul pe care l-am primit in urma cu cateva zile. Enjoy it!

Subj: O sa murim cu totii!
O sa murim toti de la gripa porcina
Prima dată, am murit toţi în 2000. Y2K. Din cauză că maşinăriile nu erau
programate să calculeze anii decât în formula 19XX, când schimbau la 2000
deveneau toate conştiente de sine şi se răzvrăteau asupra asupritorilor din
carne, începând să ne ucideze în masă. Singura speranţă era, ironic, un
robot din viitor în formă de Schwartzenegger, trimis de rezistenţa umană să
ne salveze. Retardaţii chiar aveau o teorie cum că tot ce e computer o să facă poc,
urmând haos şi anarhie. Calculatoriştii inteligenţi au spus că teoria lor e
retardată. Cu toate acestea, cei din presa mondiala s-au zbătut ca o găină fără
cap, instigând prostimea la panică. Prostimea a închis tot ce e calculator
zilele ălea.
Apoi am murit toţi în 2001 de la boala vacii nebune. Biliarde de vaci
schizofrenice, antisociale şi cu probleme cu figurile autoritare au călcat
în copite guvernele mondiale, adunându-ne pe noi, oamenii în ţarcuri şi
folosindu-ne pentru carne şi lapte. Cam singurul mod în care se putea lua boala vacii nebune de la o vacă nebună, era de la creierul crud al acesteia. Bine, dacă-l mâncai, era mică
şansa să o iei. Dar dacă îţi spărgeai capul şi frecai un creier de vacă
infectată de creierul tău, şansa să iei boala creştea. Şi evident, dacă
toţi făceam aşa, şi nu ne tratam, logic se lăsa cu o epidemie mondială.
Pericolul ERA FOARTE MARE. Scatofagii din presa mondiala s-au zbătut degeaba, instigând prostimea la panică. Prostimea nu a mai mâncat vacă juma' de an.
Apoi am murit toţi de SARS, în 2003. Epidemie pornită de la asiatici, ne-a
nimicit pe toţi instant. N-am avut nici o şansă. Sângele ţâşnea din toate
orificiile. Te infectai dacă zăreai în zare un infectat. De fapt nici nu
apucai să-l zăreşti în zare. Până îţi dădeai seama că ai zărit ceva, erai
deja mort de mult. SARS era un fel de pneumonie mai şmecheră. Da, era nasoală. Umblau
asiaticii cu mască pe fata de frică. Totuşi, se trata ca orice gripă
sănătoasă. Aspirină, somn, comprese cu spirt, mujdei. Funcţionau toate.
Şansa de supravieţuire era cam de 90%. Să nu înţelegeţi greşit. Asta nu
însemna că dacă eu aş fi luat SARS aş fi avut 10% şanse să mor. Nu. Eu sunt
un om sănătos, de condiţie materială decentă, care ştie să se trateze. 100%
supravieţuiam cu brio. Maxim cu un concediu medical... 700 de oameni au murit în total de SARS în lume. Senzationalistii din presa mondială s-au zbătut cat au putut, de miliarde
de oameni umblau în asia cu măşti pe faţă, toate ştirile erau pline de
rapoarte panicate despre marea epidemie şi prostimea nu a mai călcat în
Asia, în vacanţă, tot anul.
Am murit iar, în 2007 de la gripa aviară. Legiuni de păsări au picat din
cer, infectate, explodând ca grenadele în contact cu pământul. Planeta a
rămas goală şi plină de cratere ca o gagică coşuroasă la beţie sau ca luna.
Am fost ucidaţi iremediabil. De la gripa aviară au murit 500 de oameni. Nu poţi să o iei mâncând pasăre. Doar de la carnea crudă, dar şi de la aia e greu. Tehnic, cea mai mare
şansă să iei gripă aviară e să omori o găină infectată, să o toci mărunt şi
să o tragi pe nas.. Pe bune. Şi nici aşa nu e sigur. Insa, din nou presa mondială a bulbucat ochii
apocaliptic, zbătându-se în vânt şi făcând spume la gură cu
vestita gripă aviară. Nu s-a întâmplat nimic, evident, dar prostimea nu a
mai mâncat păsăret tot anul.
Ca statistică aşa. Au murit anul ăsta mai mulţi oameni în lume înecaţi cu
mâncare. S-au împuşcat mai mulţi oameni ACCIDENTAL în meclă luna asta. S-au
sinucis mai mulţi trişti de când aţi început voi textul acesta, până acum
decât au murit oameni de la toate bolile ăstea combinate în toţi anii.
Acum e rândul porcilor. Na, vor vacile şi găinile răzbunare. La fel ca şi
la alte boli imaginare, care apar la teve doar pentru că fac rating, şi
asta are o şansă absurd de mică de a se transmite. Mai exact, doar dacă te
săruţi franţuzeşte cu porci infectaţi. Toată lumea este panicată, că la
teve, Esca ne VORBEŞTE FOARTE GRAV DE GRIPA PORCINĂ DECI E SERIOS!
Ziarul Ring a făcut o statistică zilele trecute, că dacă ajunge
la noi gripa porcului, 600 000 de români vor da ortu' popii. Serios?!?!
Dar există un pericol muult, muuuuult, muuuuuuult, muuuuuuuuult mai mare
decât toate bolile ăstea. O să auziţi la
teve de el în curând.. S-a descoperit un drob de sare la mine pe sobă... Dacă
pică de acolo, am pus-o toţi. TOŢI!

Atentie! Textul de mai sus nu imi apartine. Numerele, sau statisticile prezentate nu au o baza reala. Acest articol trebuie tratat ca un avertisment la adresa profesionalismului de invidiat de care da dovada presa in ultima vreme, un profesionalism pe gustul celor putin-educati.

Am fost ieri la strand. De vreo 3 week-end-uri tot incercam sa ajungem acolo, insa din cauza vremii, din ultima vreme, abia ieri am reusit sa ne bucuram de un soare si de o caldura destul de suportabile. Fata de anul trecut, nu s-au schimbat prea multe la strandul din zona Cicoarei, iar partea buna a crizei e ca pretul pentru un bilet de acces a ramas acelasi, ca in 2008.

Toate bune si frumoase, lume multa, poate prea multa pentru un spatiu atat de mic, muzica rasuna din difuzoare, berea curgea in pahare, friptura de pui se rumeneste la o taraba, iar unele persoane, care parca au pozat ca modelele pentru site-uri de renume international-mioritic si de moda urbana/rurala http://www.cocalari.com/ si http://www.pitzipoanca.org/ isi etalau costumele de baie, muschii, tatuajele, burtile, prietenele din dotare, sau gasca, dar si injuriile, pe care parca le-ai mai auzit si pe stadion. Na', acum fiecare cu ce are, traim intr-o tara libera in care fiecare e liber sa gandeasca si sa (se) afiseze cum doreste, dar si pe cine doreste.

In fata peticului de nisip unde ne-am asezat eu si prietena mea, un grup linistit de modele, de pe site-urile mai sus amintite. Erau trei la numar: doi baieti si o fata se odihneau meditativ sub razele odihnitoare ale soarelui de Iasi. Stateau pe un cearsaf oarecum lung, semn ca mai asteptau poate, vreo alte trei persoane, din aceeasi categorie. Langa acel cearsaf, un prosop. Nu parea de corp, ci mai degraba de bucatarie. Insa cine sunt eu sa judec intrebuintarea prosopului, mai ales ca era asezat pe nisip. La un moment dat au aparut inca doua persoane, un el si o ea, ce pareau a fi membrii respectivului grup. Tocmai iesisera din bazinul de apa si au inceput sa schimbe impresii cu cei aflati pe cearsaf. Deodata, el ia acel prosop si incepe sa se stearga pe talpi, care se murdarisera de nisip.

In acel moment, un membru al grupului a sarit revoltat si l-a intrebat pe el: 'Oai m*** te stergi pe picioare cu propsopul cu care eu ma sterg pe fata?!'. El replica: Da' ce p*** mea, n-am voie sa ma sterg?!'. Discutia a degenerat. Membrul grupului a inceput sa-l impinga pe el, in timp ce ea se uita mirata, dar si cu un oarcare sentiment de siguranta, semn ca avea incredere in pisoiasul ei (apelativ pe care l-a folosit pe urma, pentru a-l consola pe el). Cei doi au inceput sa se scuipe, incercand sa transforme acest conflict, daca nu intr-o baie de sange, macar intr-o baie de ceva lichid. De parca nu ar fi putut sa se duca in bazin sa faca o baie pentru a se racori. Conflictul a fost aplanat doar de o palma venita din partea 'lui el', asupra membrului grupului, semn ca el reprezenta simbolul autoritatii la nivelul intregului grup. (Oare sa fi avut loc o scena de inlocuire a unui lider contestat?! Numai pe Animal Planet mai poti sa fii martorul unor astfel de procese complexe). Astfel ca, chiar daca au fost folosite injurii ca la usa cortului, cativa mililitri de saliva si o palma sanatoasa, prosopul a fost folosit pana la urma pentru indepartarea nisipului de pe talpi, iar onoarea bucatii de carpa a fost la propriu calcata in picioare.

Si totusi, atat de mult caz pentru un prosop?! Pentru un stergar mai bine zis, o bucata de carpa care putea fi folosita mai degraba la indepartat murdaria de pe vasul de toaleta?! Pana acum am crezut ca subiectele stirilor de la ora 5 sunt dintr-o alta lume, dintr-o alta dimensiune, dintr-un alt spatiu, al unei alte Romanii, insa mi-am dat seama, ca da, doi oameni chiar se pot omori si pentru o bucata de carpa. Exagerez, poate. Insa, sa te iei la bataie pentru un prosop???

In rest, la strand a fost cat de cat bine. Baie nu prea am reusit sa fac, din cauza ca bazinul este inundat la figurat de o mulime de oameni, si abia daca te poti strecura printre ei, dar sa mai si inoti in voia cea buna?! Mai am de asteptat pana in august pentru a-mi satisface aceasta dorinta in primitoarea apa a marii. Daca te astepti sa faci poze cu maimuta, sau cu puiul de leu, pe plaja improvizata de la strand sa stii ca vei fi dezamagit. Insa, daca te astepti sa gasesti specimene de indivizi, care se inrudesc prin comportament, limbaj(de fapt urlete) si mod de gandire cu primatele, sa stii ca astfel de persoane populeaza din plin strandul. De-ar fi fost doar strandul nu si orasul...

Si totusi, daca te duci la strand, iti urez sa te bronzezi uniform si sa faci o baie buna de tot! Daca reusesti sa te deconcetezi de la mediul inconjurator, desigur. Si sa ai grija, pe prosopul cui calci!

Ma trezesc devreme. Trebuie sa ajung la un anumit cabinet pentru o banala adeverinta. Imi fac un dus rapid, sar peste micul dejun, din cauza ca mi-ar fi mancat din timpul acordat misiunii pe care trebuie s-o indeplinesc destul de repede, pentru ca trebuie sa ajung si la radio. Am la dispozitie o ora. Desigur, daca autobuzul ajunge la timp, in statie. Incerc sa modific un pic fluxul continuu spatiu - timp si ma opresc la magazinul de la coltul blocului sa-mi iau un croissant. Pai daca tot am neglijat micul dejun, macar sa am parte de o gustare, dupa ce voi iesi victorios, avand in mana adeverinta respectiva. Ajung in statie. Minune: autobuzul aproape gol. Minunea tine doar pana la statia urmatoare, insa se mentine sub forma geamurilor deschise ale masinii, care rapesc din dulcele miros al transpiratiei matinale emanata de anumiti calatori.

Ajung in sfarsit la cabinetul respectiv. Am intarziat cu 7 minute, fata de timpul prestabilit atunci cand ma aflam sub dus. Nu-i nimic, mai am 53 de minute la dispozitie pana ce trebuie sa incep emisiunea. Doar sunt roman, nu neamt si de aceea, nu ma enervez de fiecare data cand minutele se joaca cu rabdarea mea. Minunile par ca se tin dupa mine in aceasta dimineata. Nu sunt chiar atat de multe persoane care asteapta sa intre la acel cabinet. Coada avanseaza destul de repede. Insa minunea inceteaza, pentru ca minutele incep sa fuga ca niste magarite aflate in perioada de imperechere. Si timpul poate fi un magar uneori. A trecut deja mai bine de jumatate de ora.

Intru in sfarsit intr-o camera luminata. Si chipurile persoanelor din acel cabinet sunt destul de luminoase. Probabil datorita neoanelor, care reusesc sa ascunda o scarba de nedescris. Macar daca nu s-ar plati serviciile solicitate, as intelege. Cer respeciva adeverinta si mi se cere copia unui act, pe care l-am obtinut ieri, respectand acelasi scenariu sumbru de birocratie mioritica, hartie pe care nu am mai luat-o si azi cu mine, pentru ca am considerat ca nu imi va fi de folos la respectivul cabinet. Se pare ca m-am inselat. Mi se spune raspicat ca fara copia actului respectiv, nu mi se poate elibera adeverinta. Ma simt ca in fata unui pluton de executie. Ciudat, n-am fost niciodata in fata unui astfel de pluton si n-am de unde sa cunosc sentimentul, insa asa ma simt.

Parasesc cat de repede pot cabinetul respectiv, fara sa ma uit inapoi de frica sa nu ma transform intr-un munte de sare, asa cum s-a intamplat cu sotia lui Lot, cand a parasit Sodoma. Greata habitantilor acelei incaperi ma insoteste. Mi se face si mie scarba de faptul ca am nevoie de o banala adeverinta, pentru care mai si platesc, desi statul imi ia din indemnizatie in fiecare luna, pentru servicii pe care nu le folosesc. Si acum, cand chiar am nevoie de respectivele servicii, nu se poate, pentru ca nu am fost informat ca trebuie sa car dupa mine o copie a actului obtinut ieri. Poate e vina mea... ca cel care mi-a dat actul cu o zi in urma nu mi-a zis sa-l tin lipit de frunte, pentru ca imi va mai trebui si azi, ca pe usa cabinetului nu scrie ca ai nevoie de copia actului respectiv daca vrei sa soliciti o adeverinta, ca nimeni nu-ti spune ce trebuie facut, ci afli pe ultima suta de metri, sau in cel mai rau caz, atunci cand nu mai poti face nimic.

Minunile totusi continua, chiar daca s-au oprit pentru cateva minute. Mai am o sansa dupa-amiaza, daca reusesc sa ajung pana acasa, si pe urma din nou la respectivul cabinet, aflat la o distanta de aproximativ 30 de minute de unde stau. Si asta in decurs de aproximativ 100 de minute. Dupa-amiaza trebuie sa fiu neamt, ca daca sunt roman nu ajung la nici un rezultat. Si totusi, sa ma clamez, ma gandesc ca daca totul ar fi simplu, poate ca viata ar fi plictisitoare. Mai bine ca se mai intampla si lucruri complexe, ce tin de domeniul stupiditatii, pentru ca astfel simti ca traiesti.

Am ajuns la timp la radio. Stau si ma intreb, de ce totusi in tarile ceva mai civilizate se pot obtine actele cu usurinta, esti infromat despre fiecare lucru la orice pas, si totul pare mai simplu?! Pnetru ca in tarile civilizate, traiesc oameni civilizati. Poate ca asta e raspunsul cel mai simplu. Pe de alta parte, raspunsul complicat face referire tot la scarba si greata prezenta pe chipurile celor care se ascund in anumite cabinete. Noroc de lumina neoanelor... ca ii face mai luminosi si mai umani. Dar nu si civilizati...

Asta vad pe chipul vanzatoarei de la magazinul, de la coltul blocului. Nu conteaza ca vorbesc frumos cu ea, nu conteaza ca ii fac vanzare, ea ma priveste si se comporta fata de mine, de parca eu as fi responsabil ca ea nu a reusit sa se realizeze in viata. Doamna(presupun) cu pricina nu este singura in aceasta postura. Ca ea mai sunt multi si multe.
Aceste specimene sunt intalnite in majoritatea magazinelor de cartier. Mai ai ocazia sa dai de ele si daca vrei sa platesti vreo taxa, impozit, sau ai de facut diverse plati la un ghiseu. Sunt multi. Mai stu si pe la usile diverselor institutii. Se uita la tine de parca ai fi un nimeni, te trateaza de parca le-ai ameninta viata si cand reusesti sa te indepartezi de aura mistico-demonica pe care o au in jurul trupului multumesti divinitatii ca scapi doar cu o banala durere de cap. Sau, nu scapi deloc.

Aceste specimene nu iti zambesc niciodata. In plus iti vorbesc urat si daca ai curajul sa le reprosezi ceva atunci te ameninta de mama, sora, bunica, patrie, neam, oras, comuna, sat. Si, din pacate nu prea ai cum sa fii indiferent la tratamentul pe care ti-l aplica. Ai impresia ca povestea aceea cu caruta de prosti nu se aplica doar in cazul unor anumite orase. Caruta cu prosti s-a rasturnat si in mintile acestora. De parca tu ai fi vinovat de faptul ca ai nevoi financiare. De parca aceste specimene ar avea impresia ca ele sunt intermediarii dintre tine si Dumnezeu. Uneori am impresia ca magazinul, directia, banca, acolo unde a tunat si s-au adunat aceste specimene reprezinta purgatoriul vietii tale de dupa serviciu. Daca iti tii nervii in frau, reusesti sa ajungi in paradisul de acasa. Daca nu... pana si Lucifer pare un mic copil pe langa legiunile care pot iesi din gura specimenelor in cauza.

Si totusi, eu cu ce sunt vinovat ca respectivele specimene au ales sa faca ceea ce fac?! Pana la urma nimeni nu te obliga sa stai sa vinzi, sa incasezi bani pentru diverse servicii, sa fii paznic, sau portar... pardon, door-manager. Noi n-avem nici o vina. Insa are cineva curajul sa le reproseze ceva?! Legiunile asteapta nerabdatoare sa se dezlantuie, la fel cum o persoana frustrata asteapta momentul prielnic sa se razbune pe altii, pentru esecurile personale. Asa ca... oamenii cu mintea odihnita trebuie lasati sa se scalde in voia cea buna, in troaca lor. Daca atat ii duce mintea...

Nesimtire patetica vad pe chipul, si in comportamentul vanzatoarei de la magazinul de la coltul blocului. De aceea am ales sa fac cumparaturile 200 de metri mai la dreapta, acolo unde vanzatoarele sunt atat de amabile, incat iti vine sa le cumperi tot magazinul. De ce unii pot si altii nu pot?! Repet: daca atat ii duce mintea...

Cu televizorul, desigur. Daca ai curajul sa te uiti la emisiunile din ultima vreme prezentate de posturile de televiziune din Romania, cu siguranta ca vei da in idiotenie cronica. In ultima vreme s-au inmultit talk-show-urile, reality-show-urile si sitcom-urile romanesti, mai ceva ca rosiile importate din Turcia. De ce analogia cu rosiile turcesti?! Pentru ca te poti imbolnavi, de la ambele produsele.
De ce productiile audio-vizuale prezinta personaje care au un coeficient de ineligenta dubios?! Raspunsul se regaseste in publicul tinta al acestor emisiuni, care, de cele mai multe ori este asemenea invitatilor care se perinda prin studiourile moderatorilor fabricati dupa acelasi tipar, in apele Dambovitei. Vrei sa te relaxezi, vizionand o emisiune buna?! Atunci este recomandat sa-ti cumperi o antena satelit si un receiver digital si sa urmaresti canalele care nu se regasesc intr-o grila clasica de cablu. Adica posturile de televiziune germane, franceze, engleze, spaniole. Nu ca ei n-ar avea proprii lor invitati dubiosi, dar macar in cazul unor posturi de televiziune straine, abuzul de idiotenie, tampenie, prostie, ridicol nu este pe atat de comprehensibil pe cat este in cazul posturilor de televiziune cu emisie in limba romana.
Vrei sa te relaxezi in fata televizorului?! Afli atunci ca vedeta de televiziune Oana Zavoranu a dat-o afara de la propria emisiunea pe nesimita de fotomodel de renume international Monica Columbeanu, afli ca Elodia traieste, dar se gaseste cate un medium sa mai sape dupa ea prin vreun catun uitat de lume, afli ca omul politic Elena Basescu a demonstrat in campania electorala ca nu mai este fetita lui tata, afli ca iar s-au certat concurentii de la Nora pentru mama, afli ca marele om de afaceri Gigi Becali vrea sa-l aduca pe antrenorul clubului Poli Iasi, Cristiano Bergodi pe banca tehnica a gruparii din Ghencea, afli... un mare nimic.
Navigand prin cazurile de gripa porcina, de parca ar veni apocalipsa si prin relatarile despre criza economica, de parca n-am fi fost niciodata saraci, afli de fapt ca nu afli nimic, ci mai degraba te tampesti! Iar cel mai mare risc este sa devii si tu asemenea invitatilor si moderatorilor prezenti pe micul ecran mioritic. Nu sa devii faimos, stai calm, ci sa devii... prost. Si cum adevarul doare, resimti si tu o oarecare durere in momentul in care afli ca aceste emisiuni prind tot mai mult la publicul din tara noastra. Un public care face abuz de televizor. Un televizor care face abuz de public, spre a-l tampi. Trist, dar adevarat.
Si totusi nu arunca nici telecomanda si nici televizorul pe geam. Slava Domnului ca mai exista anumite canale de televiziune nisate pe programe de stiinta, istorie, cultura si civilizatie. Pacat ca majoritatea nu poate ajunge la butonul telecomenzii care duce catre acele canale. Cum se poate tampi un popor?! Cu emisiunile de televiziune in care sunt invitati persoane care se aseamana cu majoritatea. Nu mai avem nevoie de valori, din cauza ca ne plac dejectiile umane care se plimba in fiecare seara, de la un studiou de televiziune la altul.
Ferice de cei saraci cu duhul. Pentru ca lor le apartine televiziunea.

Imi plac persoanele care detin secretul normalitatii. Respect persoanele care stiu intodeauna totul si care nu accepta pareri contrarii. Ador persoanele care au impresia ca sunt un munte de valori crestine, etice, morale, de netagaduit. Iubesc peroanele care isi dau cu parerea despre orice subiect care nu este in conformitate cu viziunea lor despre viata- respectiv, propria persoana. Idolatrizez persoanele care arunca cu pietre in ceilalti, din cauza ca nu sunt asemenea lor. E normal, nu?!
In acest week-end a avut loc la Bucuresti un mars al comunitatii gay din Romania. Detaliile le-ai putut vedea, auzi, sau citi inca de saptamana trecuta, asa ca nu voi intra si eu in ele. In acelasi timp au mai avut loc si doua contra-manifestatii, denumite pentru o societate normala, facute de catre doua organizatii. Nici asupra acestui lucru nu voi insista. Altceva insa ma fascineaza. Idiotenia de care da dovada societatea romaneasca la inceputul secolului XXI, stupiditate care aduce aminte de negura intelectuala a maselor din Evul Mediu.
Romanul obisnuit nu poate concepe ca semenul sau sa fie diferit de el. Romanul nu agreeaza persoana homosexuala, ba chiar isi bate joc de acea persoana de cate ori are ocazia, improscandu-o cu pietre pentru ca asa este normal. Romanul obisnuit nu suporta sa i se spuna ca nu are dreptate, si de fiecare data cand este contrazis raspunde ca el asa a fost crescut, ca asa a invatat, ca asa a auzit la biserica, ca asa este normal. Romanul obisnuit da dovada uneori de o prostie rar intalnita si considera acest defect, o normalitate... pentru ca asa este normal.
Revin la marsul comunitatii homosexuale din Romania. Majoritatea romanilor se declara impotriva homosexualilor, considerand aceasta minoritate ca o anormalitate. Potrivit realitatea.net, in urma unui sondaj a fot relevat faptul ca 40 % dintre respondenti considera ca relatiile homosexuale ar trebui sanctionate. Pe de alta parte, romanii sunt de acord cu manelele, cu prostia, cu incompetenta din administratia publica, cu fenomenele de cocalar si pitzipoanca, cu eleva porno, cu Alina Plugaru, cu Gigi Becali, cu violenta infantila si domestica - pai bataia este rupta din rai, nu?!, cu injuriile adresate in trafic, cu justitia administrata pe cont propriu, cu spaga, cu proasta crestere a vanzatorilor, cu serviciile proaste de pe litoral si de la munte, cu idiotii care ne conduc orasul, judetul, tara, cu superstitiile tampite ce aduc aminte de vremurile pagane, cu traditiile lasate de mosii, stramosii si oamenii cavernelor, cu spaga data prelatilor ortodocsi pentru un loc la seminar, cu bataia de joc pentru un bilet de tratament pentru pensionari, cu transportul in comun, cu sistemul de invatamant, cu profesorii care bat elevii la ore, cu elevii care se bat intre ei. Este normal sa fii avid dupa bani si dupa putere, sa-ti placa adulterul, sa-ti placa bautura, sa-ti placa gunoiul lasat dupa gratare in spatiul verde, sa-ti placa sa stai cu baietii la scara blocului si sa rozi seminte atunci cand te iei de fete, sa-ti placa fusta mini ca atrage privirile libidinosilor, sa-ti placa politicienii coruptii pentru ca sunt un model de urmat in viata - te imbogatesti rapid, sa-ti placa prostia pentru ca nu te suprasolicita intelectual.
Insa nu. Homosexualitatea nu este ceva normal. Cineva spunea ca nu si-ar dori ca ai sai copii sa vada pe strada un cuplu homosexual sarutandu-se. Insa e normal ca, copiii din ziua de azi sa nu mai aiba cei 7 ani de acasa, sa nu le pese de parintii lor, sa polueze aerul cu manele din telefonul lor mobil, sa vada alcoolici la coltul blocului, sa fie muscati de cainii comunitari. E normal.
Suntem anormal de ipocriti, de intoleranti, de nerespectuosi. Pentru ca e ceva normal in societatea noastra. Nu am fost destul de inteligenti sa invatam pana acum ca trebuie sa RESPECTAM persoana de langa noi, oricum ar fi aceasta. Nu intelegem ca suntem unici si diferiti, ca fiecare este liber sa aleaga felul in care doreste sa traiasca, sa vorbeasca, sa se comporte. Este normal ca in societatea romaneasca sa vezi mai degraba paiul din ochiul semenului tau, decat barna din ochiul tau. Este normal sa-l rastignesti pe celalalt, pentru ca tu n-ai nici cel mai mic pacat. Este normal ca tu sa fii lupul moralist, pentru ca tu esti cel mai destept, reprezentand intruchiparea perfectiunii.
Omul este liber sa aleaga. De ce sa fim noi cei care ii luam omului acest drept?! Un om inteligent va respecta intotdeauna decizia semenului sau. Un om inteligent il va respecta mereu pe cel de langa sine. Insa in Romania, inteligenta nu este un lucru normal.

Exista o categorie de oameni care se numeste non-important. Nu incerca sa analizezi cuvantul, ci mai degraba anlizeaza aceasta categorie.
Indivizii care fac parte din aceasta casta sunt omniprezenti. Ai fost coleg de scoala/ liceu/ facultate/ master cu aceste persoane. Sunt genul de indivizi care au o tinta bine stabilita si anume aceea de a se face remarcati printr-un procedeu preluat de la animale, ce implica partea dorsala. In momentul in care exista aceasta remarcare, se naste o pseudo-stima de sine exagerat amplificata, care duce la o maladie, denumita prea-marire personala.
Sa exemplific. Am avut cu totii colegi de scoala care, cat era ziua de lunga stateau doar cu nasul in carti, asimilau informatii nefolositoare, inspirau barfa bibliotecilor, stergeau un semestru intreg fiecare urma de praf de pe partea dorsala a profesorului, erau adeptii remarcarii prin stupiditatea orala in cadrul seminariilor, iar la examene promovau cu note colosale. La o atenta analiza, aceste note nu erau administrate conform cunostintelor individului in cauza, ci potrivit numarului de saruturi simbolice acordate posteritatii dascalului. Acest proces este intalnit pe toate treptele educationale, pornind de la ciclul gimnazial si terminand cu cel superior. Sau exista colegi de munca, care sunt promovati pe aceeasi reteta, pentru ca stiu sa rada, sa perie, sa pupe superiorul ierarhic intr-un anumit loc, nevazut de soare. Sau avem cu totii amici care au un ra(h)tat de serviciu si au impresia ca sunt in pozitiile cele mai inalte si gnostice ale Universului, si nu uita sa ne aminteasca mereu, ca ei fac cele mai grele lucruri, ei sunt cei mai obositi, solicitati, stresati, desconsiderand in acelasi timp tipul nostru de activitate.
Sa exemplific mai pe scurt. Exista o categorie neimportanta de oameni, care au impresia despre ei insisi ca sunt cei mai importanti oameni de pe Pamant. Au anumite convingeri despre propria persoana care atinge cel mai inalt nivel de ipocrizie si idiotenie, nu accepta pareri sau discutii in contradictoriu, sunt obsedati de faptele marunte ale semenilor(ahtiati dupa barfa) si se considera a fi detinatorii adevarului suprem - ca ei sunt cei mai buni.
Concluzia. Exista oameni neimportanti care se cred importanti. Mai rau este ca astfel de oameni iti pot crea o greata de nedescris. Ce ar trebui sa faca astfel de oameni?! Pai sa citez un film - GET A LIFE!!! Get a job! Get a career!
Exista o categorie de oameni care se numeste non-important. Mi-am adus aminte de unii dintre fostii mei colegi de facultate...

Pacat ca prostia nu este considerata a fi un pacat. Ar trebui ca la spovedanie, preotul sa-l intrebe pe enorias daca este prost. In cazul unui raspuns pozitiv, atunci sa i se administreze aghiazma mare. Pacat ca prostia nu este considerata o infractiune. Daca un individ este prost atunci sa fie nevoit sa plateasca o amenda usturatoare, sau chiar sa fie incarcerat pentru o perioada cuprinsa intre 6 luni si 2 ani. Pacat ca prostia nu este considerata o abatere de la normele morale ale societatii. In felul acesta prostilor le-ar fi interzisa desfasurarea de actiuni in cadrul respectivei societati. Pacat ca prostia nu este o maladie care sa aiba leac. Astfel prostii ar fi tinuti intr-un loc special, in carantina, iar dupa o anumita perioada s-ar insanatosi. Pacat ca prostia nu doare. De fiecare data cand un individ s-ar dovedi a fi prost, sistemul sau imunitar ar ceda si, astfel ar sti din cauza durerii ca nu mai trebuie sa fie prost si data urmatoare.
Pacat ca prostia nu este recunoscuta de posesori acesteia. Acestia dau dovada de o mare abilitate de a-si ascunde posesia, eliberand aceasta energie doar in anumite contexte, mereu in defavoarea semenilor, care nu au fost atinsi de aceasta maladie.
Semnele acestui pacat se recunosc printr-un exces al individului de invidie, ciuda, nervozitate, fudulie, egoism, exprimate prin intermediul unui limbaj asemanator oamenilor cavernelor din specia Homo Ergaster, sau prin intermediul expunerii unui set de idei fixe. O alta caracteristica este prezenta unui set de imbracaminte pe masura, de obicei o vestimentatie ce imita trendul actual adoptat de turma, dar si apartenenta la o haita de indivizi asemanatori. Pana la urma, cine se aseamana, se aduna!
Pacat ca sunt multi. Pacat ca se cred a fi destepti. Pacat ca cel mai bine este... sa nu ne punem cu ei, ca au mintea odihnita.
Pacat.