Alex POPA

In music we trust!

Nesimtire patetica

Asta vad pe chipul vanzatoarei de la magazinul, de la coltul blocului. Nu conteaza ca vorbesc frumos cu ea, nu conteaza ca ii fac vanzare, ea ma priveste si se comporta fata de mine, de parca eu as fi responsabil ca ea nu a reusit sa se realizeze in viata. Doamna(presupun) cu pricina nu este singura in aceasta postura. Ca ea mai sunt multi si multe.
Aceste specimene sunt intalnite in majoritatea magazinelor de cartier. Mai ai ocazia sa dai de ele si daca vrei sa platesti vreo taxa, impozit, sau ai de facut diverse plati la un ghiseu. Sunt multi. Mai stu si pe la usile diverselor institutii. Se uita la tine de parca ai fi un nimeni, te trateaza de parca le-ai ameninta viata si cand reusesti sa te indepartezi de aura mistico-demonica pe care o au in jurul trupului multumesti divinitatii ca scapi doar cu o banala durere de cap. Sau, nu scapi deloc.


Aceste specimene nu iti zambesc niciodata. In plus iti vorbesc urat si daca ai curajul sa le reprosezi ceva atunci te ameninta de mama, sora, bunica, patrie, neam, oras, comuna, sat. Si, din pacate nu prea ai cum sa fii indiferent la tratamentul pe care ti-l aplica. Ai impresia ca povestea aceea cu caruta de prosti nu se aplica doar in cazul unor anumite orase. Caruta cu prosti s-a rasturnat si in mintile acestora. De parca tu ai fi vinovat de faptul ca ai nevoi financiare. De parca aceste specimene ar avea impresia ca ele sunt intermediarii dintre tine si Dumnezeu. Uneori am impresia ca magazinul, directia, banca, acolo unde a tunat si s-au adunat aceste specimene reprezinta purgatoriul vietii tale de dupa serviciu. Daca iti tii nervii in frau, reusesti sa ajungi in paradisul de acasa. Daca nu... pana si Lucifer pare un mic copil pe langa legiunile care pot iesi din gura specimenelor in cauza.

Si totusi, eu cu ce sunt vinovat ca respectivele specimene au ales sa faca ceea ce fac?! Pana la urma nimeni nu te obliga sa stai sa vinzi, sa incasezi bani pentru diverse servicii, sa fii paznic, sau portar... pardon, door-manager. Noi n-avem nici o vina. Insa are cineva curajul sa le reproseze ceva?! Legiunile asteapta nerabdatoare sa se dezlantuie, la fel cum o persoana frustrata asteapta momentul prielnic sa se razbune pe altii, pentru esecurile personale. Asa ca... oamenii cu mintea odihnita trebuie lasati sa se scalde in voia cea buna, in troaca lor. Daca atat ii duce mintea...

Nesimtire patetica vad pe chipul, si in comportamentul vanzatoarei de la magazinul de la coltul blocului. De aceea am ales sa fac cumparaturile 200 de metri mai la dreapta, acolo unde vanzatoarele sunt atat de amabile, incat iti vine sa le cumperi tot magazinul. De ce unii pot si altii nu pot?! Repet: daca atat ii duce mintea...