Alex POPA

Pe 'ele'. Cele pentru care baietii cu burta mare, ceafa groasa, lant imens de 'aur' si tricou cu De pu*a madre si-ar lasa activitatea de mestecat seminte la scara blocului si ar sari in BMWeu, doar sa le aduca luna de pe cer.

Am primit azi un mail nostim. Mail-ul respectiv trateaza o categorie aparte de fete, din cauza carora ma pot metamorfoza intr-un misogin habotnic. Desi nu sunt deloc un misogin in timpul liber. Dar sa las mail-ul sa 'vorbeasca' de la sine.

Subj: 20 de indicii ca esti o pitzipoanca. Care se regaseste in afirmatiile de mai jos???

1. Esti tunsa cu breton.
2. Iti faci buze de Angelina Jolie doar cu ajutorul rujului.
3. Ai telefon scump, pe care nu primesti nici un telefon.
4. Soneria telefonului e: cea mai difuzata piesa de la Kiss FM, o manea, ceva nastrusnic (cazy frog, te cauta un fraier etc.).
5. Garderoba ta contine: blugi cu talie joasa impodobiti din plin cu strasuri si/sau motive chinezesti (dragoni, flori, porumbei etc.) si/sau o fusta pe care o purtai la 15 ani in combinatie cu o pereche de colanti.
6. Fiecare propozitie din discutia cu prietena ta cea ma buna incepe cu fata - semn ca te-ai civilizat un pic si nu mai folosesti fa.
7. Fiecare discutie la telefon se incheie cu te pup pa
8. Jobul tau presupune interactiunea cu lumea: vanzatoare in mall, ofiter de credite la o banca, sampler, fotomodel la auto-showuri, animatoare in discoteca.
9. Ai o masina despre care nu stii decat ca are 4 roti si un volan.
10. Detii o oja de culoare: magenta, cyan, rosu-carmin, negru, fuxia.
11. Stii sa gatesti: cereale cu lapte si apa plata cu lamaie.
12. Stii secretele tuturor discotecilor din oras (ce chelner serveste bine, unde e mai ieftin, cand sunt petrecerile la care vin oameni cu bani).
13. N-ai fost in viata ta la munte (daca ai fost, ai urcat in tocuri cui).
14. Contul de Hi5 e primul lucru pe care-l verifici dimineata.
15. Te machiezi in bar/in autobuz/in masina (in mers sau la semafor).
16. Daca te saluta pe strada unul chel mai negricios si mai mic de statura crezi ca te-a salutat Ronaldo. Daca nu e chel, e Cristiano Ronaldo (diferenta dintre cei doi e nesemnificativa pentru tine).
17. Daca proful de la facultate (drept, comunicare, economie) iti pune 4 inseamna ca are ceva cu tine. Daca-ti pune 10 inseamna ca te vrea.
18. Telefonul (verde, roz sau alta culoare nefireasca pentru un telefon) e cu clapita si e cel mai bun aparat foto pe care il poate concepe mintea ta.
19. Daca partenerul de discutie pronunta cuvantul metempsihoza ai senzatia ca te face bolnava mintal.
20. Te-ai enervat citind cele 19 indicii expuse mai sus, pentru ca se potrivesc in totalitate personalitatii tale si, desi le consideri niste chestii normale, te agaseaza gandul ca lumea te citeste de la o posta.

Si prin absurd, daca cineva se regaseste in afirmatiile de mai sus, sa nu se supere. De obicei, adevarul doare, asa ca e normal sa apara sentimentul de furie.
In rest, iti urez sa ai parte de un week-end frumos si plin de 'nebuneli' placute. Si sa nu ai parte de astfel de ele, nici in cele mai rele vise ale tale.

Nici acum nu-mi vine sa cred ca Michael Jackson s-a stins din viata. Regele muzicii pop a murit ieri, la varsta de 50 de ani, intr-un spital din Los Angeles. Potrivit realitatea.net cel care a anunţat serviciul de urgenţe 911 a fost un frate al artistului. "Fratele meu, legendarul rege al muzicii pop, Michael Jackson, a murit joi, 25 iunie 2009, la ora locală 2.26 p.m. Se crede că a suferit un stop cardiac la el acasă. Cu toate acestea, nu se ştie cauza morţii sale până când nu vor fi cunoscute rezultatele autopsiei.", a declarat Jermaine Jackson. Michael, în vârstă de 50 de ani, urma să revină pe scenă luna viitoare pentru o serie de concerte. Primul urma să aibă loc la Londra la 13 iulie. El a efectuat în acest scop o serie de repetiţii în ultimele două luni. Michael Joseph Jackson s-a născut la 29 august 1958. Al şaptelea membru al familiei Jackson, a debutat în cariera muzicală de la vârsta de 11 ani ca membru al formaţiei The Jackson 5 şi a început cariera solo în 1971 în timp ce era încă un membru al grupului. Cunoscut ca şi Regele Muzicii Pop, în următorii ani, cinci dintre albumele sale solo au devenit cel mai bine vândute albume din întreaga lume. La începutul anilor 1980, el a devenit o figură dominantă în muzica pop şi primul artist Afro-American la MTV. Popularitatea video-urilor lui difuzate la MTV, cum ar fi "Beat It", "Billie Jean" şi Thriller a transformat muzica video într-o formă de artă şi un instrument de promovare ajutând relativ un nou canal la faimă.
Imi placea foarte mult muzica sa... Ascultam pana la refuz piesele de pe albumele Thriller si Dangerous, in special. Mai norocosi au fost parintii mei, care au avut ocazia sa-l vada pe Michael in concert la Bucuresti, atunci cand regele muzicii pop i-a electrizat pentru prima data pe romani pe stadionul Lia Manoliu, in 1992. Eu colectionam stickere si postere cu el. Ii 'devoram' casetele pe care le cumparam din 'piata'. A fost primul cantaret de care pot sa afirm ca m-am indragostit.
Asta se intampla in copilarie. Insa nu pot sa raman rece fata de cine a fost si cine va ramane Michael... regele muzicii pop. Parafrazand o expresie celebra... the king is dead, dar va mai trece multa vreme pana cand se va putea spune, din nou long live the king!, din cauza ca nimeni nu se va mai ridica(deocamdata) la statutul lui Michael Jackson.
...Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Michael Jackson - Beat It (Thriller 1982)

Urasc culoarea rosie. Imi provoaca un sentiment de repulsie, insa nici pana acum nu mi-am dat seama de ce se intampla lucrul acesta. Potrivit descrierilor pe care le-am gasit pe internet, despre culoarea rosie, se pare ca rosul este considerat un stimulent universal. Aceasta culoare are actiuni binefacatoare asupra sangelui si faciliteaza regenerarea celulara, mareste puterea vointei si curajul. In plus, culoarea rosie este o culoare calda, un stimulator general, excita, irita, provoaca, incita la actiune indeosebi in plan psihomotor, este un stimulent intelectual, usor nelinistitor, confera senzatie de pierdere in spatiu, aprindere, insufletire, activare, mobilizare, faciliteaza asociatiile de idei. Cu toate acestea, eu detest rosul!

Dar imi place foarte mult asocierea facuta intre culoarea rosie si ultimul single al lui Daniel Merriweather. Piesa se numeste simplu : Red. E difuzata in heavy rotation, de mai bine de o luna la majoritatea posturilor de radio comerciale britanice. Daniel Merriweather, australian la origine colaboreaza cu producatorul britanic Mark Ronson(un fel de Marius Moga al Regatului Unit, sau mai bine zis un Timbaland britanic), cel care i-a produs ultimul sau album Love and War, album lansat in aceasta luna si care urcat deja pe pozitia secunda a clasamentului oficial britanic dedicat albumelor, Uk Albums Chart. Red este al doilea single de pe Love and War. A fost lansat pe 18 mai, iar cea mai inalta pozitie pe care a ajuns pana acum este a 5-a in topul oficial britanic, UK singles chart.
O piesa geniala, in opinia mea. Cu toate ca piesa reprezinta viziunea lui Merriweather asupra razboaielor si a conduitei guvernelor occidentale, una total gresita, Red poate fi interpretata si din prisma relatiilor interumane. Relatii care nu intotdeauna sunt roz, ci pot fi rosii. In orice caz, intotdeauna cand treci peste o greutate, din cauza unei persoane, sau a mai multor persoane, gandeste-te ca ai mai trecut deja peste astfeld e impedimente. Poti s-o faci! Pana la urma ceea ce nu te doaboara, te intareste! Intotdeauna!
Daniel Merriweather - Red

Am dat in ultima vreme de cateva site-uri, ale unor oameni destul de interesanti. De ce interesanti si nu interesanti?! Pentru ca mi s-a parut destul de haioasa, daca mi se permite acest apelativ, rubrica intitulata Despre mine..., a acestor site-uri, acolo unde creatorii, si administratorii respectivelor pagini, faceau o descriere personala, foarte interesanta. De fapt ceea ce este destul de haios e ca aceasta rubrica este formata in proportie de 90% de descrieri ale activitatilor prin care au trecut respectivele persoane. De exemplu, de pe un site am aflat ca respectivul administrator este fost coordonator al unui proiect local, dintr-un oras insignifiant, fost project manager si autor de articole pe un alt site, etc. De pe un alt site am aflat ca administratorul sau este fost membru al unei asociatii studentesti(macar daca ar fi avut o functie de conducere), fost membru si co-fondator al unei alte asociatii studentesti, fost membru al unei a treia asociatii(de data asta nu una studenteasca)... In fine... tot ce am retinut este ca respectivii au fost. Intrebare: ce relevanta are ceea ce a fost, daca pentru absolut orice se pune accent pe ceea ce se intampla acum?! Sau, de ce aceste randuri nu sunt lasate pe C.V.-ul de angajare, ci plasate pe site?! Oare sa devina unii invidiosi ca ei nu sunt din categoria fost?!
Sa nu fiu inteles gresit. Nu am nimic cu respectivele persoane, ceea ce prezinta pe site-uri este alegerea fiecaruia, si nu in ultimul rand le respect pentru ceea ce fac, si de ce nu pentru ceea ce au facut. Insa ma intreb: au nevoie de o justificare pentru ceea ce prezinta, daca tot au scris fost, fost, fost, fost, fost. Sau au nevoie ca cei care ii citesc sa se incline in fata realizarilor descrise in rubrica optionala. Imi pare rau ca par putin deplasat, dar nu gasesc justificarea reala ale zecilor de cuvinte care incep cu fost. De fapt, nu imi pare rau.
Poate nu am inteles eu bine mesajul pe care vor sa-l transmita respectivele persoane si poate sunt prea critic. De accea voi scrie si eu o rubrica Despre mine... chiar aici:
- visator si detinator de hamster
- fost obsedat de joaca in timpul gradinitei
- fost elev obraznic, care nu voia sa-si faca temele pentru acasa in scoala primara(noroc de mama si de matusa care ma ajutau la mate - fost!)
- fost detinator de bicicleta Pegas
- fost distrugator de lucruri prin casa
- fost elev care nu ii suporta pe profesori
- fost student care a detestat caminul
- fost student care si-a facut licenta pe ultima suta de metri
- fost ...
Lista poate continua. In fine, lista de mai de sus nu are nici un sens, stiu. Exact asta simt si eu cand citesc listele cu fost prezentate in rubrica Despre mine... de diferite persoane. Repet, felicitarile mele si tot respectul pentru lucrurile pe care le-ati facut, dar sa stiti ca si altii au facut mult mai multe lucruri decat cele prezentate cu atat de multa modestie. Iar ceea ce conteaza este ce se intampla in prezent, nu ceea ce ai facut. Iar daca incercati sa intrati in manualele de istorie de pe vreun motor de cautare de pe internet, ar trebui sa se stie ca pe alea nu le studiaza nimeni.
p.s. Acest punct de vedere reprezinta o parere personala. N-am nimic cu nimeni si nu ma consider mai bun, sau mai rau decat alte persoane. Pur si simplu incerc sa gasesc o justificare pentru punctele cu fost. Modestia asta, bat-o vina...

Am fost ieri la strand. De vreo 3 week-end-uri tot incercam sa ajungem acolo, insa din cauza vremii, din ultima vreme, abia ieri am reusit sa ne bucuram de un soare si de o caldura destul de suportabile. Fata de anul trecut, nu s-au schimbat prea multe la strandul din zona Cicoarei, iar partea buna a crizei e ca pretul pentru un bilet de acces a ramas acelasi, ca in 2008.

Toate bune si frumoase, lume multa, poate prea multa pentru un spatiu atat de mic, muzica rasuna din difuzoare, berea curgea in pahare, friptura de pui se rumeneste la o taraba, iar unele persoane, care parca au pozat ca modelele pentru site-uri de renume international-mioritic si de moda urbana/rurala http://www.cocalari.com/ si http://www.pitzipoanca.org/ isi etalau costumele de baie, muschii, tatuajele, burtile, prietenele din dotare, sau gasca, dar si injuriile, pe care parca le-ai mai auzit si pe stadion. Na', acum fiecare cu ce are, traim intr-o tara libera in care fiecare e liber sa gandeasca si sa (se) afiseze cum doreste, dar si pe cine doreste.

In fata peticului de nisip unde ne-am asezat eu si prietena mea, un grup linistit de modele, de pe site-urile mai sus amintite. Erau trei la numar: doi baieti si o fata se odihneau meditativ sub razele odihnitoare ale soarelui de Iasi. Stateau pe un cearsaf oarecum lung, semn ca mai asteptau poate, vreo alte trei persoane, din aceeasi categorie. Langa acel cearsaf, un prosop. Nu parea de corp, ci mai degraba de bucatarie. Insa cine sunt eu sa judec intrebuintarea prosopului, mai ales ca era asezat pe nisip. La un moment dat au aparut inca doua persoane, un el si o ea, ce pareau a fi membrii respectivului grup. Tocmai iesisera din bazinul de apa si au inceput sa schimbe impresii cu cei aflati pe cearsaf. Deodata, el ia acel prosop si incepe sa se stearga pe talpi, care se murdarisera de nisip.

In acel moment, un membru al grupului a sarit revoltat si l-a intrebat pe el: 'Oai m*** te stergi pe picioare cu propsopul cu care eu ma sterg pe fata?!'. El replica: Da' ce p*** mea, n-am voie sa ma sterg?!'. Discutia a degenerat. Membrul grupului a inceput sa-l impinga pe el, in timp ce ea se uita mirata, dar si cu un oarcare sentiment de siguranta, semn ca avea incredere in pisoiasul ei (apelativ pe care l-a folosit pe urma, pentru a-l consola pe el). Cei doi au inceput sa se scuipe, incercand sa transforme acest conflict, daca nu intr-o baie de sange, macar intr-o baie de ceva lichid. De parca nu ar fi putut sa se duca in bazin sa faca o baie pentru a se racori. Conflictul a fost aplanat doar de o palma venita din partea 'lui el', asupra membrului grupului, semn ca el reprezenta simbolul autoritatii la nivelul intregului grup. (Oare sa fi avut loc o scena de inlocuire a unui lider contestat?! Numai pe Animal Planet mai poti sa fii martorul unor astfel de procese complexe). Astfel ca, chiar daca au fost folosite injurii ca la usa cortului, cativa mililitri de saliva si o palma sanatoasa, prosopul a fost folosit pana la urma pentru indepartarea nisipului de pe talpi, iar onoarea bucatii de carpa a fost la propriu calcata in picioare.

Si totusi, atat de mult caz pentru un prosop?! Pentru un stergar mai bine zis, o bucata de carpa care putea fi folosita mai degraba la indepartat murdaria de pe vasul de toaleta?! Pana acum am crezut ca subiectele stirilor de la ora 5 sunt dintr-o alta lume, dintr-o alta dimensiune, dintr-un alt spatiu, al unei alte Romanii, insa mi-am dat seama, ca da, doi oameni chiar se pot omori si pentru o bucata de carpa. Exagerez, poate. Insa, sa te iei la bataie pentru un prosop???

In rest, la strand a fost cat de cat bine. Baie nu prea am reusit sa fac, din cauza ca bazinul este inundat la figurat de o mulime de oameni, si abia daca te poti strecura printre ei, dar sa mai si inoti in voia cea buna?! Mai am de asteptat pana in august pentru a-mi satisface aceasta dorinta in primitoarea apa a marii. Daca te astepti sa faci poze cu maimuta, sau cu puiul de leu, pe plaja improvizata de la strand sa stii ca vei fi dezamagit. Insa, daca te astepti sa gasesti specimene de indivizi, care se inrudesc prin comportament, limbaj(de fapt urlete) si mod de gandire cu primatele, sa stii ca astfel de persoane populeaza din plin strandul. De-ar fi fost doar strandul nu si orasul...

Si totusi, daca te duci la strand, iti urez sa te bronzezi uniform si sa faci o baie buna de tot! Daca reusesti sa te deconcetezi de la mediul inconjurator, desigur. Si sa ai grija, pe prosopul cui calci!

Cu foarte multa caldura si lumina solara, clasamentul oficial dedicat celor aflati in campul muncii, insa racoriti de briza aerului conditionat din dotarea institutiei unde lucreaza a ajuns la editia cu numarul 7. Iti multumesc pentru ca iti pasa de iesenii care lucreaza cu drag si spor si abia asteapta sa vina sfarsitul de saptamana pentru a se mai putea relaxa putin. Si cum te poti relaxa altfel, decat ascultand cele mai bune piese dance ale momentului, pentru ca astfel sa te umpli de energie, sa termini munca mai repede si sa ajungi cu bine acasa! Asadar, iti multumesc pentru ca votezi TOP 5 LA 1! si alegi sa asculti piesele tale preferate in fiecare vineri, incepand cu ora 13, in 100 % VOX la Radio VOX T!
Daca ai pierdut editia live a calsamentului care deschide week-end-ul la Radio VOX T, atunci iata rezumatul!
100 % VOX's OFFICIAL DANCE CHART
Modalitati de vot/propunere - onairvoxt@yahoo.com, www.alexipopa.blogspot.com - sectiunea VOTEAZA 5 LA 1!, sms:0726.66.88.66.

5 LA 1!
Editia nr. 7 / 19.06.2009
Exit(s): Armin van Buuren feat. Jennifer Rene - Fine without You 3w
---------------------------This week's official dance chart------------------------------
5. David Guetta ft Kelly Rowland - When Love Takes Over 6w
4. Freemasons feat. Hazel Fernandez - If 1w n.e.
3. Sander van Doorn vs. Robbie Williams - Close My Eyes 3w
2. Booty Luv - Dance Dance 7w
1. Fragma - Memory 2w
--------------------------------------------------------------------------------------------------------
Next Week's Addition*: Cosmic Gate feat. Emma Hewitt - Not Enough Time*
w - weeks in chart / n.e. - new entry

Iti multumesc din nou pentru voturile pe care le dai si pentru propunerile pe care le faci. Nu uita, TU esti cel care influenteaza evolutia acestui clasament, asa ca, continua sa clickuiesti piesele tale preferate in sectiunea VOTEAZA 5 LA 1! de pe acest blog. Un week-end superb iti urez!
Enjoy your music!

Afirmatia, parafrazata pentru a se asemana un pic cu o vorba din batrani ii apartine, sefului statului, domnia Sa, Traian Basescu. Potrivit unui articol aparut pe site-ul antena3.ro, Traian Basescu a fost surprins de jurnalisti cand ii marturisea lui Gabriel Liiceanu, nume de referinta pentru elita intelectuala romaneasca, ca a dorit sa afirme in cadrul unei conferinte de presa ca scoala romaneasca scoate tampiti, insa a ezitat si a spus doar ca scoala scoate filosofi.

Potrivit sursei citate, observaţia preşedintelui Băsescu, cum că şcoala românească pregăteşte prea mulţi filosofi şi avocaţi şi prea puţini chelneri şi tinichigii, a fost taxată de Gabriel Liiceanu, nume de referinţă pentru elita intelectuală românească. Cei doi s-au întâlnit miercuri, la Târgul de carte Bookfest.
Şeful statului şi-a explicat, jenat, declaraţia dată la şedinţa de guvern de duminică: "Ce să fac, încerc şi eu să aleg între un tinichigiu şi un filozof". Preşedintele i-a explicat apoi ce a dorit, de fapt, să spună. "Mă, acum şi eu am greşit. Pentru că am vrut să spun: şcoala, şcoala românească scoate tâmpiţi. Şi până în ultima clipă am zis să nu spun această vorbă. Şi mi-a ieşit o prostie ce voiam să spun. Ea, pe fond, era clară", i-a şoptit Băsescu lui Liiceanu.
Ii multumesc domnului Traian Basescu ca, in sfarsit am realizat menirea pe care o am in viata, aceea de a fi tampit. Ii multumesc pentru ca mi-a deschis ochii, sufletul si inima, pentru ca am fost patruns de spiritul sau iluminist, umanist, marinaresc, alcoolic si am inteles pana la urma ca nu a avut nici un rost sa termin doua facultati, si sa mai doresc acum sa-mi finalizez si masterul. Ii multumesc presedintelui tarii pentru ca mi-a deschis apetitul pentru a sti cat mai putin, pentru a fi un ignorant, pentru a nu mai dori sa ma avant pe calea cunoasterii. Ii multumesc lui Traian Basescu pentru ca vrea ca eu sa fiu un tinichigiu, sau un ospatar.
Pai, pana la urma un individ mai putin scolit reprezinta o persoana usor influentabila, nu?! Desigur, ma pot insela, pentru ca nu am incercat niciodata sa-i manipulez pe cei cu studii mai putine, doar am citit despre aceasta ipoteza. Iar pentru obtinerea puterii intr-un stat e nevoie de o mare manipulare, a maselor.
Ii multumesc domnului presedinte al Romaniei, patria mea, Traian Basescu. Ii promit ca ii voi acorda tot sprijinul meu si de acum inainte, pentru ca domnia sa nu-mi vrea decat binele.
Sa traiti bine, tampitilor!
Pentru stirea video, da click aici.

Ma trezesc devreme. Trebuie sa ajung la un anumit cabinet pentru o banala adeverinta. Imi fac un dus rapid, sar peste micul dejun, din cauza ca mi-ar fi mancat din timpul acordat misiunii pe care trebuie s-o indeplinesc destul de repede, pentru ca trebuie sa ajung si la radio. Am la dispozitie o ora. Desigur, daca autobuzul ajunge la timp, in statie. Incerc sa modific un pic fluxul continuu spatiu - timp si ma opresc la magazinul de la coltul blocului sa-mi iau un croissant. Pai daca tot am neglijat micul dejun, macar sa am parte de o gustare, dupa ce voi iesi victorios, avand in mana adeverinta respectiva. Ajung in statie. Minune: autobuzul aproape gol. Minunea tine doar pana la statia urmatoare, insa se mentine sub forma geamurilor deschise ale masinii, care rapesc din dulcele miros al transpiratiei matinale emanata de anumiti calatori.

Ajung in sfarsit la cabinetul respectiv. Am intarziat cu 7 minute, fata de timpul prestabilit atunci cand ma aflam sub dus. Nu-i nimic, mai am 53 de minute la dispozitie pana ce trebuie sa incep emisiunea. Doar sunt roman, nu neamt si de aceea, nu ma enervez de fiecare data cand minutele se joaca cu rabdarea mea. Minunile par ca se tin dupa mine in aceasta dimineata. Nu sunt chiar atat de multe persoane care asteapta sa intre la acel cabinet. Coada avanseaza destul de repede. Insa minunea inceteaza, pentru ca minutele incep sa fuga ca niste magarite aflate in perioada de imperechere. Si timpul poate fi un magar uneori. A trecut deja mai bine de jumatate de ora.

Intru in sfarsit intr-o camera luminata. Si chipurile persoanelor din acel cabinet sunt destul de luminoase. Probabil datorita neoanelor, care reusesc sa ascunda o scarba de nedescris. Macar daca nu s-ar plati serviciile solicitate, as intelege. Cer respeciva adeverinta si mi se cere copia unui act, pe care l-am obtinut ieri, respectand acelasi scenariu sumbru de birocratie mioritica, hartie pe care nu am mai luat-o si azi cu mine, pentru ca am considerat ca nu imi va fi de folos la respectivul cabinet. Se pare ca m-am inselat. Mi se spune raspicat ca fara copia actului respectiv, nu mi se poate elibera adeverinta. Ma simt ca in fata unui pluton de executie. Ciudat, n-am fost niciodata in fata unui astfel de pluton si n-am de unde sa cunosc sentimentul, insa asa ma simt.

Parasesc cat de repede pot cabinetul respectiv, fara sa ma uit inapoi de frica sa nu ma transform intr-un munte de sare, asa cum s-a intamplat cu sotia lui Lot, cand a parasit Sodoma. Greata habitantilor acelei incaperi ma insoteste. Mi se face si mie scarba de faptul ca am nevoie de o banala adeverinta, pentru care mai si platesc, desi statul imi ia din indemnizatie in fiecare luna, pentru servicii pe care nu le folosesc. Si acum, cand chiar am nevoie de respectivele servicii, nu se poate, pentru ca nu am fost informat ca trebuie sa car dupa mine o copie a actului obtinut ieri. Poate e vina mea... ca cel care mi-a dat actul cu o zi in urma nu mi-a zis sa-l tin lipit de frunte, pentru ca imi va mai trebui si azi, ca pe usa cabinetului nu scrie ca ai nevoie de copia actului respectiv daca vrei sa soliciti o adeverinta, ca nimeni nu-ti spune ce trebuie facut, ci afli pe ultima suta de metri, sau in cel mai rau caz, atunci cand nu mai poti face nimic.

Minunile totusi continua, chiar daca s-au oprit pentru cateva minute. Mai am o sansa dupa-amiaza, daca reusesc sa ajung pana acasa, si pe urma din nou la respectivul cabinet, aflat la o distanta de aproximativ 30 de minute de unde stau. Si asta in decurs de aproximativ 100 de minute. Dupa-amiaza trebuie sa fiu neamt, ca daca sunt roman nu ajung la nici un rezultat. Si totusi, sa ma clamez, ma gandesc ca daca totul ar fi simplu, poate ca viata ar fi plictisitoare. Mai bine ca se mai intampla si lucruri complexe, ce tin de domeniul stupiditatii, pentru ca astfel simti ca traiesti.

Am ajuns la timp la radio. Stau si ma intreb, de ce totusi in tarile ceva mai civilizate se pot obtine actele cu usurinta, esti infromat despre fiecare lucru la orice pas, si totul pare mai simplu?! Pnetru ca in tarile civilizate, traiesc oameni civilizati. Poate ca asta e raspunsul cel mai simplu. Pe de alta parte, raspunsul complicat face referire tot la scarba si greata prezenta pe chipurile celor care se ascund in anumite cabinete. Noroc de lumina neoanelor... ca ii face mai luminosi si mai umani. Dar nu si civilizati...

Am fost aseara la UP, ultima pelicula realizata de cei de la Pixar, si prima care a beneficiat din partea producatorilor de tehnologia 3D. Filmul a deschis oficial Festivalul de Film de la Cannes din acest an, si este inspirat de cuvintele lui Walt Disney: Pentru fiecare hohot de ras, trebuie sa existe si cate o lacrima. Pelicula prezinta o poveste nostima, fantastica si nu in ultimul rand emotionanta, cele trei atribute contopindu-se de minune, reusind sa transpuna spectatorul in actiunea personajelor. Sinopsis-ul filmului este urmatorul: hartuit de constructorii care-i inconjoara casa cu zgarie-nori, Carl, un septuagenar, isi ia zborul cu tot cu casa, sustinut in aer de o multime de baloane multicolore. Planul batranului, care vrea sa-si tina o promisiune facuta sotiei lui decedate, aceea de a explora lumea intreaga, are un singur dezavantaj: în momentul decolarii, pe prispa casei lui se afla si un entuziast pusti de opt ani. Carl Fredericksen si Russel(pustiul cercetas) ajung intr-o lume diparuta, acolo unde realizeaza ca au de salvat o pasare rara din mana exploratorului Charles Muntz si a armatei sale de caini vorbitori si vorbareti!

Potrivit unui articol prezentat pe site-ul hotnews.ro, Up gonfleaza morala scurtmetrajului, fara a descoperi noutati in materie de invataminte transmise de filmele de animatie. Eroii lui inteleg de-a lungul unor evenimente extraordinare ca prietenia si caldura umana sunt mai importante decat aventura pura, si ca prezentul conteaza mai mult decat trecutul, oricat de frumos ar fi fost acesta. In alta ordine de idei, filmul te va captiva inca de la primele scene. Te vei indragosti imediat de personaje, vei trai alaturi de ele o aventura unica, care iti va aduce aminte de copilarie si de toate visurile pe care le aveai atunci. Up este un must-seen la care trebuie in primul rand sa-ti deschizi inima, dar si ochii de copil, pe care inca ii mai avem in sufletul nostru.
Trebuie sa vezi acest film! Voi incheia, parafrazand o replica a lui Russel: lucrurile mici sunt cele mai importante. Nu fac referire acum la replicile personajelor, sau la actiunea filmului. Ci la lucrurile marunte din viata noastra, afirmand ca lucrurile mai putin importante construiesc faptele marete. De multe ori ne dorim sa traim aventura vietii, fara sa ne dam seama ca deja suntem aventurieri in propria noastra viata. Si daca avem si un co-echipier pe masura, atunci aventura e gata sa inceapa! Nimic nu ne mai opreste sa ne inaltam visurile, care pot fi realizate doar cu ajutorul co-echipierului!
Si cum nu exista perfectiune, singurele incoveniente legate de acest film sunt ochelarii speciali 3D de la Cinema City, deloc confortabili, dar si replicile dublate in limba romana, fapt ce rapeste oarecum farmecul replicilor originale. Trecand peste aceste impedimente, du-te sa vezi filmul! E genial!!!

Clasamentul dedicat oficial tuturor celor care muncesc, cu piese menite sa-i energizeze a ajuns la editia cu numarul 6. Astfel, piesele alese si votate de tine au evoluat astazi in felul urmator:

Pe bune ca vremea asta nu te indeamna decat sa ai o atitudine din aia relaxata... sa fii visator si sa fii nepasator fata de ceea ce se intampla in jurul tau. Sau pur si simplu sa vrei sa imbratisezi sfarsitul de saptamana, sa strigi cat te tin plamanii ca e week-end si ca nu mai ai nimic de facut. Sa vrei sa poti zbura peste traficul specific unei zile de vineri, sa nu-i mai bagi in seama pe pietonii care se opresc deodata si intri in ei. Sa te uiti la un film bun, sa mananci cirese si nu popcorn, sa arunci cu avioane de hartie din balcon, fara sa-ti pese ca poti lua amenda pentru ca zbori cu viteza gandului. Sa vrei sa stai o zi intreaga in bratele persoanei iubite, sa simti cum dragostea inunda neincetat fiecare particica a trupului tau, sa te deconectezi de la iluzia patetica a realitatii. Sa vrei sa fii pe o plaja si sa simti briza marii pe parcursul unei zile intregi...
Buna dimineata! Hai sa ne trezim sa putem visa. Doar e week-end! Piesa urmatoare s-ar putea sa ne ajute sa facem lucrul acesta. Reverie placuta;)
Noisettes - Never Forget You

Suntem un popor caruia ii place sa-si deplanga soarta si greutatile la orice ora din zi, si din noapte. Nu cred ca exista roman care sa nu se fi plans macar o singura data, de azi dimineata si pana acum. Chiar si eu m-am plans ca mi-e foarte somn si cald.

Am inceput sa fiu obsedat in ultima vreme de o piesa, care mi se pare geniala. Poate si datorita versurilor, dar si a ritmului destul destul de relaxant. Piesa se numeste Lucky si este interpretata de Jason Mraz, in colaborare cu Colbie Caillat. Pe Jason Mraz il stii datorita unei alte piese, la fel de frumoasa si romantica - I'm yours. Single-ul Lucky a fost lansat in ianuarie 2009, abia in ultima vreme a inceput sa fie difuzat in heavy-rotation la diferite posturi de radio, cat si de televiziune, iar albumul, de pe care face parte colaborarea cu originara din Malibu(S.U.A.) Colbie Caillat se numeste We sing. We dance. We steal thing.
Jason Mraz si Colbie Caillat impartasesc o poveste de dragoste perfecta prin versurile piesei. Este vorba de sentimentul unic pe care il poate avea un individ atunci cand persoana pe care o iubeste se dovedeste a fi prietenul sau cel mai bun. Sincer sa fiu, nu cred ca exista o mai mare binecuvantare in dragoste, decat atunci cand simti ca persoana de langa tine iti este cel mai bun prieten. In acel moment simti ca iubesti cu adevarat, ca esti iubit neconditionat, ca nu esti singur. Iar doua persoane nu trebuie sa fie doar simpli iubiti, indragostiti, amanti si atat. Acestea trebuie sa fie si cei mai buni prieteni, pentru ca astfel pot trece peste absolut orice impediment al vietii. Pentru ca astfel se cladeste dragostea, pe fundamentul prieteniei absolute si neconditionate. Nu poti sa fii cu cineva, doar pentru simplul motiv ca vrei sa fii cu acel cineva, sau ca asa e la moda. Trebuie sa existe acea rezonanta data de sentimentul suprem al prieteniei. Prietenia adevarata.
Ii las pe Jason si pe Colbie sa te convinga ce inseamna dragostea suprema. Sper sa-ti placa piesa, dar si mesajul pe care il transmite. Asa ca fii atent la versuri. Si... iubeste!
Jason Mraz feat. Colbie Caillat - Lucky

Desi mi-am propus sa ma duc. Insa mi-am dat seama ca nu am cu cine sa votez. Chiar daca am fost bombardat zilnic cu informatii despre alegerile europarlamentare, nu am reusit sa asimilez nici un mesaj electoral. Si nu ca n-as fi vrut, ci din cauza ca nici unul dintre mesajele lansate de catre candidati nu a avut impactul scontat. Sa fiu sincer, n-am inteles nimic din oferta electorala a partidelor, sau a candidatilor independenti. Si nu cred ca sunt singurul in aceasta postura. Absenteismul la algerile de ieri isi spun cuvantul. De exemplu, judetul Iasi se claseaza pe locul 39 pe tara, in ceea ce priveste prezenta la vot.
Nu am votat, asa ca nu imi pot permite sa-i critic pe cei care au castigat. Nici sa-i laud, pentru ca nu cred ca as avea vreun cuvant de lauda la adresa cuiva. Si nu, nu ma cred superior celor care au candidat, chiar ma bucur pentru ca unul dintre ei va intra in Parlamentul European. Da, atat, doar pentru unul ma bucur, pentru ca il cunosc inca de pe vremea cand eram reporter si cred ca este un om capabil, si nu in ultimul rand un bun reprezentant pentru tineri. Nu iti spun cine este pentru ca e doar opinia mea, sunt doar impresiile mele, mereu am sustinut ca fiecare este liber sa aleaga si sa gandeasca cum doreste. Pe de alta parte as fi putut merge la vot doar pentru acea persoana, in cazul in care era vorba despre un sistem de vot uninominal. Insa pe aceeasi lista se regaseau sidinozauri care, oricum au prins ciolanul cel mare. Si... oricum au iesit pe primul loc.
Totusi un alt lucru ma frapeaza. Faptul ca a existat un foarte mare absenteism la aceste alegeri, iar formatiunilor politice nici ca le pasa de acest aspect. Campania pentru prezidentiale primeaza, astfel ca liderii partidelor au inceput sa arunce cu norori unii in altii, sa se acuze de diverse fraude, reale, sau inchipuite, si sa ne serveasca aceeasi mancarica de ciuperci, de parca cetatenii Romaniei ar vietui doar pe baza de vorbe aruncate in vant. Romanii nu au stiut ce trebuie sa voteze. Chiar daca a existat o informare cu privire la rolul alegerilor europarlamentare, aceasta a fost minima. Pe de alta parte, campania electorala a fost una destul de plicticoasa(sa-l citez pe Robert Turcescu) si nu a fost prezentat un program real de catre nici o formatiune politica. Am vrut sa merg sa pun stampila pe o lista de oameni competenti si care sa-mi reprezinte interesele in Parlamentul European. Aveam de unde alege, insa mi-am dat seama ca nu am pe cine sa aleg.
Nu am fost la vot. Da, merit sa fie aruncate cu pietre in mine, merit sa mi se reproseze ca nu ma intereseaza soarta tarii in Uniunea Europeana, merit sa fiu rastignit din cauza ca am considerat ca nu exista o lista integrala de oameni capabili, care sa reprezinte Romania si sa influenteze legislatia europeana in favoarea tarii. Dar oare sunt singurul care si-a dat seama ca totusi n-ai cu cine?! Nu cred.
Ma dezgusta faptul ca liderii partidelor nu se intreaba de ce romanii nu au mai venit ca pe vremuri sa voteze. Sunt indignat de faptul ca formatiunile politice nu au stabilite niste criterii de selectie foarte bine puse la punct in ceea ce priveste candidatii pe care ii arunca in circul electoral. Ma dispera faptul ca gruparile politice nu prezinta un program care sa ma convinga sa le dau votul meu. Iar cel mai mult detest faptul ca aceleasi partide politice, cu aceiasi dinozauri din 1990 si pana azi, nu inecarca sa faca o reforma in ceea ce priveste doctrina partidelor, doctrina care ar trebui apropiata de interesele cetatenilor, nu de interesele simpatizantilor si membrilor respectivei fromatiuni politice. Aceste alegeri au reprezentat o deruta totala. Potrivit site-ului evz.ro, numeroase persoane de varsta a treia din satele iesene au ajuns la sectiile de votare crezand ca trebuie sa voteze cu presedintele Basescu sau, dupa caz, Iliescu.
In concluzie, raspunsul la intrebarea pusa de cei cu care m-am intalnit in aceasta dimineata este: Nu. Nu am fost la vot. Si nu, nu ma simt cu constiinta incarcata.

Potrivit site-ului realitatea.net, la aceasta ora(21.57) s-au desemnat oarecum castigatorii. Din tortul de la Parlamentul European se vor infrupta in urmatorii 5 ani PSD+PC, PD-L, PNL, PMR si EBA. Ultimele initiale nu sunt ale unei formatiuni politice, cu doctrina, sau altceva. Deci, conform jurnalistilor de la Realitatea, care citeaza exit-poll-ul INSOMAR: PSD este pe primul loc în cursa pentru Parlamentul European, cu 31% din voturi. Partidul este urmat de PD-L, cu 30,4%, PNL, cu 16,6%, UDMR, cu 9,1%, şi PRM, cu 7,2%, potrivit sondajului INSOMAR, realizat la ieşirea de la urne până la ora 19, la comanda Realitatea TV. Elena Băsescu a obţinut 3,4% din voturile exprimate.
Restul e tacere... pe bune... C.V. Tudor, Gigi Becali si Elena BAsescu...
Avem valori noi, si le vom avea timp de 5 ani... Presupun ca numaratoarea finala a voturilor nu va influenta colosal sondajul prezentat de Realitatea TV.

Prin hotarare guvernamentala, pentru prima data in Romania avem parte de zile libere in prima si a doua zi de Rusalii. Oricum prima zi era libera, deoarece este duminica. Insa a doua chiar e binevenita. Asa ca iti urez sa ai parte de un mini-concediu placut, daca ai de gand sa faci ceva, sau sa te duci pe undeva pana maine seara si iti propun sa asculti o piesa destul de draguta, care merge de minune intr-o zi de duminica dimineata. Piesa este Dream to me, un cover al originalului Dreams, lansat in 1993 de trupa irlandeza The Cranberries, re-editat de britanicii de la Dario G. Piesa a fost lansata in decembrie 2000, iar un an mai tarziu a devenit imnul verii in Germania, fiind difuzata in heavy-rotation la posturile de radio nemtesti.
Mai rar gasesti un cover care sa fie aproape la fel de bun ca originalul si tot rareori se intampla sa ai parte de o zi libera la inceput de saptamana. Totusi, inca ne mai bucuram de week-end. Si de o zi calduroasa, a carei maxima termica va trece de valoarea de 30 de grade celsius in majoritatea regiunilor. Asa ca profita de vreme si de vremuri sa-ti reincarci bateriile, pentru ca vei avea nevoie pentru urmatorea perioada de munca. Pana la concediul de vara nu mai este chiar atat de mult. Insa orice pauza este binevenita, pentru ca pauzele lungi si dese, chiar sunt cheia marilor succese! Sa ai parte de o zi frumoasa si de o pauza pe maine, pe cinste!
Dario G - Dream to me

Daca ai pierdut editia cu numarul 5 de TOP 5 LA 1!, clasamentul dedicat celor aflati la serviciu, un top pe care poti sa-l asculti in fiecare vineri, in ultima ora de 100% VOX, la Radio VOX T, atunci afli acum ce modificari au avut loc azi:

Asta vad pe chipul vanzatoarei de la magazinul, de la coltul blocului. Nu conteaza ca vorbesc frumos cu ea, nu conteaza ca ii fac vanzare, ea ma priveste si se comporta fata de mine, de parca eu as fi responsabil ca ea nu a reusit sa se realizeze in viata. Doamna(presupun) cu pricina nu este singura in aceasta postura. Ca ea mai sunt multi si multe.
Aceste specimene sunt intalnite in majoritatea magazinelor de cartier. Mai ai ocazia sa dai de ele si daca vrei sa platesti vreo taxa, impozit, sau ai de facut diverse plati la un ghiseu. Sunt multi. Mai stu si pe la usile diverselor institutii. Se uita la tine de parca ai fi un nimeni, te trateaza de parca le-ai ameninta viata si cand reusesti sa te indepartezi de aura mistico-demonica pe care o au in jurul trupului multumesti divinitatii ca scapi doar cu o banala durere de cap. Sau, nu scapi deloc.

Aceste specimene nu iti zambesc niciodata. In plus iti vorbesc urat si daca ai curajul sa le reprosezi ceva atunci te ameninta de mama, sora, bunica, patrie, neam, oras, comuna, sat. Si, din pacate nu prea ai cum sa fii indiferent la tratamentul pe care ti-l aplica. Ai impresia ca povestea aceea cu caruta de prosti nu se aplica doar in cazul unor anumite orase. Caruta cu prosti s-a rasturnat si in mintile acestora. De parca tu ai fi vinovat de faptul ca ai nevoi financiare. De parca aceste specimene ar avea impresia ca ele sunt intermediarii dintre tine si Dumnezeu. Uneori am impresia ca magazinul, directia, banca, acolo unde a tunat si s-au adunat aceste specimene reprezinta purgatoriul vietii tale de dupa serviciu. Daca iti tii nervii in frau, reusesti sa ajungi in paradisul de acasa. Daca nu... pana si Lucifer pare un mic copil pe langa legiunile care pot iesi din gura specimenelor in cauza.

Si totusi, eu cu ce sunt vinovat ca respectivele specimene au ales sa faca ceea ce fac?! Pana la urma nimeni nu te obliga sa stai sa vinzi, sa incasezi bani pentru diverse servicii, sa fii paznic, sau portar... pardon, door-manager. Noi n-avem nici o vina. Insa are cineva curajul sa le reproseze ceva?! Legiunile asteapta nerabdatoare sa se dezlantuie, la fel cum o persoana frustrata asteapta momentul prielnic sa se razbune pe altii, pentru esecurile personale. Asa ca... oamenii cu mintea odihnita trebuie lasati sa se scalde in voia cea buna, in troaca lor. Daca atat ii duce mintea...

Nesimtire patetica vad pe chipul, si in comportamentul vanzatoarei de la magazinul de la coltul blocului. De aceea am ales sa fac cumparaturile 200 de metri mai la dreapta, acolo unde vanzatoarele sunt atat de amabile, incat iti vine sa le cumperi tot magazinul. De ce unii pot si altii nu pot?! Repet: daca atat ii duce mintea...

In sfarsit sloganul unei formatiuni politice se potriveste de minune cu actiunea care trebuie intreprinsa in ziua alegerilor. Le multumesc anticipat celor care au lipit sticker-ul, care te indeamna sa votezi bine, exact acolo unde trebuie. Asta inseamna ca pe 7 iunie trebuie sa alegem bine si sa trimitem clasa politica, nu in Parlamentul European, ci acolo unde le este locul. De veci, poate.

Concluzia: alege bine! Trimite-i acolo unde trebuie. In nici un caz in Paralamentul European.

p.s. Nevinovatul cos de gunoi, intinat de insemne electorale se afla in statia Piata Independentei. Good choice lads. Good choice.

Cu televizorul, desigur. Daca ai curajul sa te uiti la emisiunile din ultima vreme prezentate de posturile de televiziune din Romania, cu siguranta ca vei da in idiotenie cronica. In ultima vreme s-au inmultit talk-show-urile, reality-show-urile si sitcom-urile romanesti, mai ceva ca rosiile importate din Turcia. De ce analogia cu rosiile turcesti?! Pentru ca te poti imbolnavi, de la ambele produsele.
De ce productiile audio-vizuale prezinta personaje care au un coeficient de ineligenta dubios?! Raspunsul se regaseste in publicul tinta al acestor emisiuni, care, de cele mai multe ori este asemenea invitatilor care se perinda prin studiourile moderatorilor fabricati dupa acelasi tipar, in apele Dambovitei. Vrei sa te relaxezi, vizionand o emisiune buna?! Atunci este recomandat sa-ti cumperi o antena satelit si un receiver digital si sa urmaresti canalele care nu se regasesc intr-o grila clasica de cablu. Adica posturile de televiziune germane, franceze, engleze, spaniole. Nu ca ei n-ar avea proprii lor invitati dubiosi, dar macar in cazul unor posturi de televiziune straine, abuzul de idiotenie, tampenie, prostie, ridicol nu este pe atat de comprehensibil pe cat este in cazul posturilor de televiziune cu emisie in limba romana.
Vrei sa te relaxezi in fata televizorului?! Afli atunci ca vedeta de televiziune Oana Zavoranu a dat-o afara de la propria emisiunea pe nesimita de fotomodel de renume international Monica Columbeanu, afli ca Elodia traieste, dar se gaseste cate un medium sa mai sape dupa ea prin vreun catun uitat de lume, afli ca omul politic Elena Basescu a demonstrat in campania electorala ca nu mai este fetita lui tata, afli ca iar s-au certat concurentii de la Nora pentru mama, afli ca marele om de afaceri Gigi Becali vrea sa-l aduca pe antrenorul clubului Poli Iasi, Cristiano Bergodi pe banca tehnica a gruparii din Ghencea, afli... un mare nimic.
Navigand prin cazurile de gripa porcina, de parca ar veni apocalipsa si prin relatarile despre criza economica, de parca n-am fi fost niciodata saraci, afli de fapt ca nu afli nimic, ci mai degraba te tampesti! Iar cel mai mare risc este sa devii si tu asemenea invitatilor si moderatorilor prezenti pe micul ecran mioritic. Nu sa devii faimos, stai calm, ci sa devii... prost. Si cum adevarul doare, resimti si tu o oarecare durere in momentul in care afli ca aceste emisiuni prind tot mai mult la publicul din tara noastra. Un public care face abuz de televizor. Un televizor care face abuz de public, spre a-l tampi. Trist, dar adevarat.
Si totusi nu arunca nici telecomanda si nici televizorul pe geam. Slava Domnului ca mai exista anumite canale de televiziune nisate pe programe de stiinta, istorie, cultura si civilizatie. Pacat ca majoritatea nu poate ajunge la butonul telecomenzii care duce catre acele canale. Cum se poate tampi un popor?! Cu emisiunile de televiziune in care sunt invitati persoane care se aseamana cu majoritatea. Nu mai avem nevoie de valori, din cauza ca ne plac dejectiile umane care se plimba in fiecare seara, de la un studiou de televiziune la altul.
Ferice de cei saraci cu duhul. Pentru ca lor le apartine televiziunea.

Pentru ca asa suntem indiferent de varsta. Suntem copii care incearca sa se comporte ca niste oameni mari. Suntem copii care schimbam joaca de acasa, cu cea de la gradinita, schimbam ceea ce invatam la gradinita, cu ceea ce suntem invatati in scoli, suntem copii care schimbam colegii de joaca cu cei de la serviciu, schimbam dragostea materna, sau paterna cu cea a partenerului de viata. Suntem copii care schimbam jucariile, cu instrumentele de invatat, si apoi cu cele care ne ajuta la munca. Suntem copii care schimbam parcul de joaca cu locul de munca. Suntem copii.
Ne bucuram asemenea celor mici cand se intampla un lucru bun in viata noastra, ne suparam ca niste copii carora le-au disparut jucariile din fata blocului, radem, plangem, ne enervam, lovim cu piciorul in pamant, ne certam din cauza lucrurilor minore, pentru ca... suntem niste copii! Chiar daca acum facem lucruri pe care le-am vazut facandu-le cei mari, cand aveam doar cativa ani, la finalul zilei avem nevoie de dragoste, vrem sa fim alintati, ne dorim sa fim luati in brate, sa simtim siguranta de care ne bucuram atunci cand ne aflam in bratele parintilor. Pentru ca suntem copii. Pentru ca viata nu este altceva decat o joaca. O joaca de copii.
Avem atat de multe de invatat de la cei mici. Uitam de multe ori ca si noi eram ca ei, ca si noi ne doream sa-l vedem pe Mos Craciun, uitam ca voiam sa mancam inghetata, chiar daca era iarna, uitam ca voiam sa ne jucam cu catelul rapciugos de la coltul blocului. Uitam sa fim inocenti, devenind infantili. Pentru ca suntem copii.
Pana la urma tot ceea ce facem este sa mutam jocul pe care il desfasuram pana acum la gradinita, in pauzele de la scoala, sau in camera noastra, la ceea ce unii denumesc serviciu, apartament, sau viata de om mare. Pentru ca suntem copii. Care schimba lopatica si forma castelului de nisip, cu acte, copii care schimba banii din frunzele ciresului din fata blocului cu hartii luate dintr-un parc de joaca unde stau 8 ore, copii care cer prietenia unei fetite, sau a unui baietel pe viata, si nu doar pe durata vacantei de vara.
Suntem copii. Sa fim inocenti,nu infantili. La multi ani tuturor!